Arhive etichetă:biblioteca revistei

O nouă povestire i se alătură volumului de proză scurtă. PANTOFUL DE PE LINIA DE TREN(Fragment) ,,Bizară întâmplare! Era dimineață devreme; razele soarelui abia reușeau să încălzească aerul încă răcoros al dimineții. Mihnea ținea în mână un pantof roșu. ,,Doar unul! Unde era celălalt?” Privi tocul ascuțit și încercă să-și imagineze al cui era. ,,UnContinuă lectura „Andreea Pîrlea”

A speranțelor beție Dragostea-i o floare rară,Stele multe căzătoare,Călăuză dulce-amară,Spinul care veșnic doare. Vise multe, colorate!Fericirea în destine!Și speranțe parfumate,Clipe multe, prea puține… Azi o mângâiere blândă,Să adormi pe jumătateSau tristețea stând la pândă,Drumul spre singurătate. Cine știe adevărul…?-E iubire și credință,Bunătatea sau chiar răul,Lacrima din suferință. Nimeni n-are cum să știe!Cât un suflet poateContinuă lectura „Mihail Janto”

APOCALIPSA- Zburat-am în vis într-o noapte-n neantTrecând peste stele-n imensul meu salt,Străbătând nesfârșitul de hău și lumină,Cufundându-mă-n taină și noapte deplină. Am ajuns în înalturi necuprinse de cer,Înfruntând uragane și flăcări și ger,Am văzut jos Pământul cât un bulgăr de humă,Părăsit și uitat,ca un prunc fără mumă. Era rece și trist,fără vânt,fără ploi,Ruinat și tăcutContinuă lectura „Ștefan Moldovan”

Imperiul viselor de gheață1.Eu miraculoasă moleculăJumătate omJumătate visStrigătul meu va rămâneFloare pentruLacrimi pentru câțivaȘi praf și nepăsarePentru cei mulțiLa uitare mă osândiți2.Slobod am impresia că suntDuc regretul la buzeȘi nu mă pedepsește nimeniScuip pe stradăȘi nu mă vede nimeniTrec ca o umbră și aud blestemeleCare trec pe lângă mineȘi unele prin mineSpre nici unde gonind3.CoborContinuă lectura „Nicolae Toma”

Nu privi cu răutate înălţimile pe care nu poţi să le atingi ~Teodor Dume~ Focul poate arde tot ceea ce duce apa dar apa nu poate duce tot ceea ce arde focul ~Teodor dume~ Copilăria – locul din care nu vrei să pleci niciodată ~Teodor dume~ Sărăcia și lipsa de bani sunt două lucruri distincte:Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

ȘI PLOUĂ!    Georgeta Radu Miroase lumea a mătasea broaștei,de-atâta ploaie vâltorită-n holdă.S-au prins, se pare, farmecele Hoaștei,să nu ne-ajungă grâul pentru soldă. În suflet parc-ar crește mucegaiuri,descântă apa inimi deocheate,se-ncurcă Babilonu-n mii de graiuriși noaptea minții cade peste toate. Aruncă vântul pietre reci în hrană,securi de trăsnete sporesc angoasa,împarte lacrimi Dumnezeu, în strană,în tunet, MoarteaContinuă lectura „Georgeta Radu”

VARĂ PRIN MUNȚIde Georgeta Giurea Umbre de albastru, unduiri de râu,Pe câmpia largă, mările de grâu…Infinite clipe prinse-ntr-un tablou,Munții risipesc dulcele ecou. Se-ntretaie ore prin timpul stingher,Soarele se culcă pe-un crâmpei de cer.Eu, pășesc prin iarba de printre poteci,Învelind hotare cu cetine reci. Drumul meu se duce, până hăt, departeȘi se-oprește tainic, pe file deContinuă lectura „Georgeta Giurea”

Dreapta judecatăLidia Stan Bani și bogățiiOricât ai aveaDumnezeu și viațaN-o poți cumpăra Bani-ți dau putereSufletul valoareCu toți banii lumiiEști, ce faci,sub soare Poți să te făleștiPoți să faci mult răuRăzbunarea esteA lui Dumnezeu Ești un vârf de acBobul de nisipOm bogat și mândruTu, nu ai nimic Nu te-nnalți,de judeciDin contra, coboriPoți avea cămaraPlină de comoriContinuă lectura „Lidia Stan”

Până când ?!… de Anatol Covalli Tăcerea mea-i o torţă în care ard intenscuvintele ce nu-şi mai află rostulde când domnesc trufaşe prostia şi anostulşi prea puţin din toate are sens. M-apucă disperarea când văd atâta vid.E doar un râs stupid ce-mi face greaţăşi mă apucă plânsul când văd că intră-n viaţănu omul, ci unContinuă lectura „Anatol Covalli”

Nu l-am văzut niciodată pe tata iubind(autor: Teodor Dume) În seara aceea s-a mutat multmai aproape de geam şi m-a strigatsă-i aduc ustensilele de rasdin când în când priveaspre balconul vecinei de la treio femeie cu zâmbetul sarcasticadesea incisiv în seara asta o să aprindă luminaşi o să se învârtă în cercprin faţa oglinzii darContinuă lectura „Teodor Dume”