ANETA (fragment din romanul apărut anul trecut – continuare) Flăcăul a dus-o pe Zamfira la el acasă, chiar dacă la început, Marița maică-sa, n-a fost de acord. Ea era o muiere uscățivă, gârbovită și parcă-mbătrânită prea devreme, o țață rea de gură, cum devin toate bătrânele de la țară, după o anumită vârstă. Taică-său, unContinuă lectura „Fragment din romanul Aneta ~Lucian Domșa ~”
Arhive etichetă:biblioteca revistei
Daniela Konovală
Nu țes speranțe… Azi temeri nu mai am, nu țes speranțe,Îmi port iubirea simplu ca pe-un nimb,Amortizând în sufletu-mi distanțeÎți stau alături și lumină-ți ning Peste a frunții cută, peste gene,Peste culoarea fiecărui ceas.Iubindu-te discret printre poemeÎți mângâi umbra trecerii sub pas. Nu te mai chem la vremea înserării,Nu te aștept nici nu mi teContinuă lectura „Daniela Konovală”
Premiul special al zilei 26 Ianuarie ~Flori Cristea ~
CUVÂNTUL DIN SCRISOARE DEVINE INCOLOR Flori Cristea26 ianuarie 2021 Trimit spre tine gânduri, mi se întorc din cale,Nu îndrăznesc să-ți bată în poart-așa târziu,Îmi pare că lupi tineri hălăduiesc prin vale,Cătând, flămândă haită, ce? nici eu nu mai știu! Se-aude în odaie, și par îngemănate,O inimă ce bate și glasul ruginit,Ceasornicul ce taie felii subțiriContinuă lectura „Premiul special al zilei 26 Ianuarie ~Flori Cristea ~”
Valentin Ciobanu
~Când va șovãi izvorul~V. Ciobanu. Și când va șovãi izvorulÎn noapte dincolo de sat,Pe deal..și tulnicul sau cornul,Va cânta iar..neîncetat! Vor scãpãra din cer iar stele,Peste uitãri de început,Voi fi pãmântul cu durere,Suflat de vântul cel trecut! Vor sta de veghe toți salcâmii,Împovãrați de albã floare,Peste mireasma lor curatã,Voi fi o umbrã cãlãtoare! Vor înfloriContinuă lectura „Valentin Ciobanu”
Adriana Rușăteanu
ȚĂRMURICaut un port pentru toate visele meleCare s-au frânt în zborul lor către stele.Caut un port în care iarăși sufletul meu,Să poată să se închine lui Dumnezeu. Caut un țărm pe care desculță s-alerg,Cioburi de stele în palma mea să culeg.Să le șterg de praf, să le-ncarc cu dorințe,Să le vindec pe rând de vechiContinuă lectura „Adriana Rușăteanu”
Liliana Răcătău
Florile măicuței Înmuguresc pe crengile uscateBoboci primăvăratici de mușcate,N-au fost vreodată peste flori regine,Dar au stârnit emoții clandestine. După perdele au trudit o iarnăSă își îmbrace colorata haină,Și-au croșetat petale-mbujorateÎn serile cu șezători cântate. Azi, parcă-aud un freamăt în urecheVestind îmbobocirea nepereche,În vase vechi din luturi smălțuiteCresc florile, măicuței adormite. Versuri și pictură Liliana Răcătău3Continuă lectura „Liliana Răcătău”
Aforisme: Teodor Dume
Între noi și alte lucruri există doar Timp și un Dumnezeu.(Teodor Dume) Cea mai mare tristețe a sufletului este aceea când constați că nu mai ești tu însuți.(Teodor Dume) Oamenii buni și prietenii adevărați sunt cei care știu să coboare în sufletul tău simțindu-le doar prezența, nu și zgomotul pașilor.(Teodor Dume) Dacă nu iubești grădinaContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”
Andreea Văduva
Colț de sufletAutor: Andreea Văduva Într-un colț de suflet am să te țin mereu,Deși altul ți-e drumul, deși alta sunt eu,Chiar dacă trăim vieți opuse și distincte,De tine, când și când, îmi mai aduc aminte. Să te urăsc? Nici vorbă, nicicând nu am putut,Oricum, primești răsplata pentru răul făcut,Singurătatea doare mai tare decât rana,Ce-o portContinuă lectura „Andreea Văduva”
Atenție mare-mare-mare!
Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină ? ExistăContinuă lectura „Atenție mare-mare-mare!”
Munteanu Gina Nicoleta
Revedere în parcAutor Gia Munteanu2.02.2022 Mi-au înflorit și ghioceii în privireCând ne-am văzut în parcul din Copou,Mi-ai răscolit o iarnă-n amorțireȘi primăvara-n suflet a intrat din nou. Trecuse o eternitate peste amândoiDe când pierdusem orice mångâiere.Nu mai spuneam ca altădată,noi,Ne-îndepărta indiferența prin tăcere. Și trandafirii-au început să sângerezeCând lacrimile dănțuiau pe-obraji.Ce-ar fi putut în clipaContinuă lectura „Munteanu Gina Nicoleta”
