Arhive etichetă:poezia zilei

LibertatePetre (Poștașu’) Vătuiu De-aş fi trăit cu lupii-n codru,Aș fi mâncat din leș cu eiȘi-aș fi-împărțit cu ei bârlogulȘi urma turmelor de miei. Aș fi urlat pe stei, la lună,Cu toată haita prin păduri,Prin nopți geroase împreună,Pe drumuri și prin scurtături. Aș fi dormit sub cerul nopții,În ploaie și bătut de vânt,Ucis de vitregia sorțiiDarContinuă lectura „Poezia Zilei 29 Decembrie ~ Petre Vătuiu ~”

Lacrimile-floriLidia Stan Se rotește iarna-nGingașe ninsoriLacrimile mele-sToate niște flori Dalbe flori de gheațăCa argintul viuImprimate-n geamulvieții, purpuriu Un buchet de gânduriÎnduioșătoareDespre-o iarnă goalăȘi-nspăimântătoare Când plecat devremePe-un tărâm polarLacrimile-mi floriȚi le-am dat in dar Ani la rând, apoiAm uitat de mineScotocind prin ghețuriAspre și meschine Și pas după pas,Printre rău și bine,Fiecare iarnăMă-ntoarce la tine. AContinuă lectura „Poezia Zilei 12 Decembrie ~ Lidia Stan ~”

O PARTE DE SUFLETMarin Rada Îmi imaginezvoluptatea trupului tăuîn apele somnului,căldura mâinilorși dorințaîn care se dărâmă prejudecățiși contraste… Sufletul tău se trezeștedintr-un somn adânc,poate din altă viață,dorul de libertatecapătă senspeste umerii dezgoliți,îmi imaginez că numelecu care îți întorcdin drum, dragostea,este un legământde credință, La prima atingerea retinei,imi vând trupul meupe nimic,tu nu renunțila coroana taContinuă lectura „Poezia Zilei 30 Decembrie ~ Marin Rada ~”

FEMEIESC În zâmbetul unei femeiSe-ascund și piscuri și abisuriIar stelele din ochii ei,Adăpostesc atâtea visuri. Pe fața ei vezi bucuria,Dar și tristețea totodată.Pe frunte poartă nemurirea,Chiar daca viața e o haltă. Este fragilă cum e floareaCe se vrea zilnic ocrotită.În sufletu-i adânc ca marea,Intră-o iubire infinită. În femeiasca ei iubireE-atâta jertfă pentru toțiȘi-apoi renaște dinContinuă lectura „Poezia Zilei 14 Decembrie ~ Adriana Rusateanu ~”

Pe o stampă de argint Cresc în palma mea vecernii,Stihuri vechi în gânduri noi,Invocând pe struna ierniiRugăciune pentru doi. Rătăciți pe drum de humă,Pașii toți au amuțit,Ochiul meu mai cată urmăPe poteci de infinit. Ascultând pe la răspântiiUn ecou demult știut,Glasul drag, în albe mantii,Mă-mpresoară din trecut. Fantomatic, sănii umblăPrin omătul amorțit…Două umbre se sărutăPeContinuă lectura „Poezia Zilei 3 Ianuarie ~ Daniela Konovală ~”

Ìmbinare Mira Minu Aștept zăpadasă se-așeze-n salbepeste simțiri,dând sufletului meuun ton de nou,o harpă-n devenire,duioasă lacrimă,răsfrānt ecou. Am și nu amcununi de nostalgieascunse-n păr,cu străluciri de nea,mă mai despartde câte-o reverieși văd mai clarvreun spindin calea mea! Aștept și visulnemuririi blāndesă mă ia-n brațe,să m-așeze caldîntr-un culcușcu porumbeide-a valma,primindu-mi zborul,ca pe-un magic fald. Dar nuContinuă lectura „Poezia Zilei 15 Decembrie ~ Mira Minu ~”

Diagnostic prezumtivPetre Poștașu L-am cunoscut dar nu îndeaproape,Știam cumva că-i singur pe pământ,Că n-are nimeni milă să-l îngroapeȘi i-am săpat cu mâinile mormânt. Eu nu-l știam pe el atât de bine,Puteam să-l las, să-mi văd de drumul meu;Dar a murit privindu-mă pe mineDe parcă îl privea pe Dumnezeu. I-am pus o cruce și o lumânare,N-amContinuă lectura „Poezia Zilei 5 Ianuarie ~ Petre Vătuiu ~”

Evantai de iubirePetronela Mocanu Rămâi cu mine până o fi să cadăDin al vieții timp și ultima zăpadă,Pe-o tulpină verde să clădim din vise,Când pe ramuri cresc, candele aprinse. Dezbrăcați de regrete, să mergem împreunăPrin Verile calde și Toamnele cu brumă,Să fii al meu Soare, de gândul îmi e noapte,Să-ți fiu Luna nestinsă ce scânteieContinuă lectura „Poezia Zilei 16 Decembrie ~ Petronela Mocanu ~”

ARIPI DE ECOU Marian Florentin Ursu Noi am rămas mereu copiiNu te mai ştiu , nu mă mai ştiiDe-atunci…Ne-am mai schimbat într-adevăr,Din muguri verzi în flori de mărŞi-n spini În primăverile prea reciEu te rugam să nu mai plecinicicândŞi te zăream printr-un halouCu aripi albe de ecouŞi vânt Acum oraşul mi-e străinŞi cad toţi criniiContinuă lectura „Poezia Zilei 4 Ianuarie ~ Marian Florentin Ursu ~”

Primăvară pentru noi Atâtea ierni în suflet mi s-au strânsCă primăvara nu poate răzbate,Ochii mi s-au uscat de-atâta plâns,Verdele crud este acum departe. La mine-n gând e veșnică ninsoare,Zăpada se ridică pân’ la cer,Pe după nori se-ascunde-un palid soare,Speranțele se duc în vânt și pier. Pe boltă stelele au înghețat,Se sparg în cioburi și cadContinuă lectura „Poezia Zilei 17 Decembrie ~ Cătălin Iancu ~”