Arhive etichetă:Poezie

REFLEXII… Se-adapă gândul în fântână,Se scaldă-n ochiul fermecat,Iar soarele te încununăSpălându-ți trupul de păcat. În claritatea din adâncuriCu chipul tău prea-luminat,Mi-erai înșiruiri de rânduriIar eu cu pana te-am salvat! Din zboruri scurte peste apeAi adunat albastrul totFără să știi c-o să te-ngroape,Iar eu să te salvez nu pot… Și totuși, ai motiv a plângeCăci viațaContinuă lectura „Angela Petre”

EȘTI RANA MEA CEA MAI FRUMOASĂ Și de-ar fi să-mi fii, femeie, rană fără vindecare,Aș iubi durerea care m-ar cuprinde pân’ la os,Te-aș iubi până la țipăt, te-aș iubi cu disperare,Ție ți-aș aduce-n palmă poezia mea, prinos. Dac-ar fi să-mi fii un cântec, doina mea ai fi de jale,Te-aș cânta pe portativul ce mă sfâșie-nContinuă lectura „Flori Cristea”

Dorință Fi-mi-ar toamna toamnă bunăsă mă desfrunzesc de viseși de fructele promiseîntr-o lume mult nebună Fi-mi-ai tu o ploaie linăpeste sufletu-mi uscatcă-i rupt plugul în aratși mi-e beznă de lumină Fi-mi-ar moartea mai departecă mai am cuvinte buneadunate-n rugăciunepe un ciob de oale sparte Fi-mi-aș eu și fi-mi-ar hoațădragostea fără de tinecă se întomnează-n mineridurileContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Nu plânge, iubite! Nu plânge, iubite, că toamnă e iar,Că urlă copacii cu lacrimi amareCând frântele ramuri le cad pe cărare,Când frunze uscate pe glezne tresar! Nu plânge, iubite, că vara-i departe,Că noaptea, în vis, în dor te îmbraci,Că suntem acum cu un an mai săraci,Că toamna ne duce cu gândul la moarte! Nu plânge,Continuă lectura „Marilena Răghinaru”

CÂNTEC PENTRU DOI O să te-nşel.Măine, cu vântulCu care voi fugi, de mână,În altă ziCu toți copaciiMă voi iubi – o sāptămână… Te voi uita într-o odaieÎnchisă,Ca pe-o nonculoare,Si-o să te-ncui în cifra nouăAtunci când doi prea mult mă doare… Şi o să plec,Să nu m-aştepți.Nu mai e cale de întors,Doar ramele de pe perețiŞi-orContinuă lectura „Camelia Marin”

Să mă ierți… Tu să mă ierți chiar dacă te mai doareCuvântul așteptat și nerostit,Te-am osândit la toamne fără soareDoar pentru vina de-a mă fi iubit. Tu să mă ierți că am fugit departe,Că ți-am răpit apusuri sângerii,Tu ți-ai pictat povestea într-o carteȘi ți-ai cântat durerea-n poezii. Tu să mă ierți că ți-am pătruns înContinuă lectura „Iancu Cătălin”

SUFLETUL NU MINTE Eu scriu așa cum sufletul îmi zice.El e acela care-mi dă poruncă,Cu glas domol: „Te rog frumos, amice,Azi, să mă ierți că, iar te pun la muncă”! Ce zice el e sfânt, întotdeauna!Nu îndrăznesc să-i trec pe dinainte,Sau să-i întorc o vorbă, măcar una!Vorbele lui sunt miezuri de cuvinte. Sufletul mi-e prietenContinuă lectura „Constantin Mosor”

Zădărnicie E așa de toamnă în sufletul meu tânăr,Când toate mi se duc spre asfințit…Obosite frunze anii-mi port pe umărȘi fiecare zi apune în Zenit… E așa de ceață-n visul meu de-o vară,Culorile, de vii, încet se sting…Lăstunii triști povara vieții îmi cară,Poveștile crescute-n sorții ring… E așa de frig în vara cu arșițăȘi surdeContinuă lectura „Cristina Pasca”

Șoaptele toamnei ,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT”,Toamna coboară încet pe pământ,C-un geamăt se stinge verdele crudȘi cade rănită, frunza de dud… Pădurea țese covor arămiuȘi dulci adieri răsună pustiu,Tăceri, regrete și doruri cuprindAle inimii zbateri, dojenind. Și plouă mărunt pe umerii reciAi toamnei târzii, cu plânse poteci,Cad umbre-n amurg, pe pale de vântCândContinuă lectura „Elena Coca Mahalu”

Capriciile toamnei În rafale furtuna coroana-mi îndoaie,Fulgere despică-n întuneric șuvoaie,Trosnește ramul în tunet, frunza mi-o-nfioarăȘi mut își plânge-un greier vara, la vioară! Doar ieri călcam pe iarba, crudă ca-n primăvară,Pe câmpul înverzit sub arșița din varăȚârâiau sub stele ecouri din concert,Arcuș pe-o semilună, rămas astăzi inert! Capriciile toamnei, vărsate în puhoaieSe risipesc cu norii șiContinuă lectura „Didi Grosu”