PUFĂIALA Plămânii mei ardeau mocnit pe rugCu fum tabacic stacojiu și densIar ochiul meu hipnotic centrifugEra jilav cuprins de un condens Țigări bătându-mi cuie în coșciugArdeau ca frigăruile prea groaseȘi îmi făceau la deget beteșugCarbonizându-mi pielea pân-la oase Aș fi fumat chiștocul cu fitilDar în scrumiera veacului imensToți câți au fost bolnavi în mod stabilÎnContinuă lectura „Lidia Zadeh”
Arhive etichetă:Poezie
Ioan Avram
Muguri de chihlimbar Urcând ale vieții trepte, mugurii de chihlimbarM-au făcut să-mi găsesc rostul într-o lume cu metehne,Facând clipele să zburde, să nu treacă în zadar,Să-și croiască noi veșminte, urmând ale lunii semne. Dintre gândurile mele și mai bune și mai rele,Am ales ca mici podoabe mugurii de chihlimbar,Să rămână peste vremuri, doar veșmântul săContinuă lectura „Ioan Avram”
Ana Cris
Orație la Echinox – Vă pornim la drum cu cetinila-mplinirea ce-i din datini,Noi, drepți soli împărătești,oameni buni dumnezeiești,după-o lungă vânătoarede dulci păsări gălbioare,inocente căprioarece lasă urme ușoareprin codrii, sprintene fiare,văi adânci și răcoroasecu izvoare umbricioasepentru cerbi, vulpi, urși, zânoasepoieni largi cu flori mănoase. – Cătați casa cea stâncoasăcu ferigile pe masă,cu conduri de zână bună,de la ÎmpăratContinuă lectura „Ana Cris”
Angelica Manole
Vara emoțiilor Mi-a tresărit o boabă-a sufletului meu,Când vara se urca pe dealul plin cu soare.Și-am vrut să o păstrez în ochi mereu,Așa cum macii au ieșit la drumul mare. Mi-a tresărit lumina din adâncuri lineȘi cântece de greier mustăcios am auzit.Povestea grânelor ajunge și la mine,Iar dorul de copilărie în praguri mi-a sosit. EmoțiiContinuă lectura „Angelica Manole”
Anca Man
Al poveștilor tezaur Somnul nu vrea ca să vină, cuprinsă-s de nostalgieȘi fără să vreau, cu gândul, mă pierd în copilărie,Iar prin roua de sub gene, zăresc pe buna torcândDin caier de lână moale, glasu-i dulce depănândBasme ce-n copilărie mi-au creat un univers,Care s-a zidit în suflet și nicicând nu s-a mai șters. Încet, ochiulContinuă lectura „Anca Man”
Adrian Goia
MINTE SUFLETEASCĂ Doar pasiunile nebune sunt delicii interzise,Restul nebuniei noastre zace-n bărcile defecte,Cosmosul îmi roade rana, iar sub ploeapele închise,Ochii mei curioși de tine se răzbună pe obiecte. De-ai vedea că veșnicia e un verde inefabil,Te-ai întinde pe coclauri fără nicio așteptare,Timpul ar crepa în tine ca un murmur descifrabil,Iar în taină, voluptatea, ne-ar desprindeContinuă lectura „Adrian Goia”
Georgeta Rada
SCRISOARE FĂRĂ ADRESĂ Ți-ai dus părinții la azil,Îi vizitezi din an în PaștePână-ntr-o zi când un copilbătrân nu te mai recunoaște. Le-o fi fost foame, frig și sete,Dar, mai ales, le-o fi fost dor,Un dor mușcând pe îndeleteDin inima și mintea lor. Întreabă-i pe specialiștiiÎn inimi frânte ce au scrisLa diagnostic despre triștiiOchi ai bătrânilorContinuă lectura „Georgeta Rada”
Rotariu Dorel
Rugă de noapte De câte ori mă rog, cu râvnă, Doamne ție,Cu truda frunții și a brațelor încerc,Să îmi sporesc argintul, vibrând în armonie,Să nu scriu karmei mele mereu același cerc! Din steaua pe care mi-ai promis-o numai mie,Fug două raze pe drumul de-nchinat,Azi am aflat că una-i secată și pustie,Căci șerpi bându-i lumina, otravaContinuă lectura „Rotariu Dorel”
Manuela Munteanu
Cerbul Pe lângă recea șoaptă de izvoare,Ce curge drept, c-apoi să se întoarne,S-a înălțat un rămuriș de coarne,Cu neclintirea lui cutezătoare. Scrutează într-o lungă contemplare,Întregul crâng, învăluit în pace,Ca susurul de ape din răstoaceSă nu ascundă pândele de fiare. Adulmecând tăcerea cea pustie,A îndrăznit să-i lege fricii frâul,Iar setea-i grea a cotropit pârâulȘi bea prelungContinuă lectura „Manuela Munteanu”
Mira Minu
Aproape atingeri Poate ne-am fi iubit, de n-ar fi fost timpul,Poate ne-am fi uitat, de n-ar fi fost trupul,Trupul si inima se-mbină cu duhulDuhul cu lacrima, oprindu-ne-avântul. Tu ești un vis din rai, eu sunt nevisarea,Mă chemi, dar nu-ți pot da, de dor, alinarea.Ai venit prea târziu, cu toată ardoarea,Nu poți să-mi fii, să-ți fiu,Continuă lectura „Mira Minu”
