Arhive etichetă:Poezie

În amurg E vremea în amurg, văzduhul tace,Prin ramuri goale vântul ațipește,E-atâta liniște… atâta pace…În suflet simt cum tihna poposește. Pâlpâie o stea pe-o margine de cer,Sub nori de fum luna-și croiește drumul,În tăcere chiar și gândurile pier,, ȘI NOAPTEA-ȘI CERNE PESTE TOATE SCRUMUL.” Mai pun un lemn pe foc să nu se stingă,Încet, călduraContinuă lectura „Anca Man”

PLAI IUBIT Aș vrea să-ți dezbrac gândul de ploaieȘi-n ochi să-ți pun albul de neaPe obraz să nu-ți mai curgă lacrimi șiroaie,Privirea să-ți fie de-un alb de catifea. Cu gânduri curate să-ți sărut cuta de pe frunteȘi obrazul să-ți mângâi cu-a inimii căldurăSă nu mai pribegești pe drumuri de munteCu gânduri sihastre, cu gânduri cărunte.Continuă lectura „Eugenia Spătaru „Adnana””

Brâu înzăpezit Pe umerii gliei, zăpada azi cântăO odă a tihnei că-i grâul cules,Sub brâu de Carpați, o ie se-avântăȘi spală de frici pe românul ales. Lumina din spice e aur și har,Gând luminos într-un trup hăituit,Coboară și cerul, centură și darVremelnic miresei, ce-o clip-a nuntit… Spre ramul credinței mireaso, pășește!Al strămoșilor sânge du-l laContinuă lectura „Dorel Rotariu”

RUGĂ Doamne, dă-mi tăria șoimului ce zboarăȘi înfruntă vânturi fără să se-ncline,Să mă lupt cu greul, când mă împresoarăȘi să simt pe umeri, Mâna-Ți ce mă ține. Doamne, dă-mi puterea stâncii de pe munteCe înfruntă geruri, fără a crăpaȘi-ale vieții valuri, cât ar fi de multe,Să le spargi nainte de-a mă inunda. Și să-mi fieContinuă lectura „Mirela Butacu”

Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Fiara întristării *dincolo de pajiști soioasepândind în umbrăzace fiara dureriipacea nu o poate împrumutaînfometată și rătăcităcaută prada proaspătăcu uitătura-i de gheațăpurtând un hâd rânjetsalivează la gândulîntâlnirii cu un om tulburatcare și-a pierdut iubitaprintr-o moarte atât de îngrozitoareboala cu relele eii-a luat-o din brațeacum brațele lui sunt goaleprivirea lui este goalăstrăpunsă de spini ascuțițiinima lui cruntContinuă lectura „Julia Dragomir”

Toamnă târzie Prea trist răsună umbra mea pe cărare,Sub copaci despuiați, lâng-o frunză ce moareȘi călcând peste file, calendaru-l opresc,Într-o toamnă târzie pașii tăi să-i găsesc! Îi zăresc în livezi, unde ramul se-ndoaie,Sub gutui aurii ce-mi zâmbesc după ploaieȘi-n podgorii, pe deal, unde vița suspinăDupă strugurii copți atârnați în rugină! Bate vântu-nserării , de dor,Continuă lectura „Didi Grosu”

Vis rătăcit Doar aripi mai cutreieră prin viseÎn noaptea ce mă poartă către cer.Un salt în gol privirea-mi otrăviseLăsându-mă al iernii grănicer. Si se făcea că ies din piatră seacăFecioare cu gropițe în obrajiȘi-mi era teamă totuși c-or să treacăSecundele din tolba unor paji. Iar eu căzând cu fața către mineMă tot vedeam urcând peContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Omule! Din clipele cu chip, ades, de fleacuri,Poți zidi, Omule, temple la veacuri!Prin vremi ce umblă ecouri, fără gară,Mâi statui, columnă, mănăstire,catedrală! În vacarm de arte de frumos debile,Sosi-vei ca o veste din Termopile…La începuturi fără flori și zori la geam,pune-le iubire, și-n scenarii,alt fel de hram! Kitschului ridicol, la modă în diurn,Mână-i lumi departe,Continuă lectura „Rony Eduard Codreanu”