Arhive etichetă:Poezie

Nici eu nu știu… Nici eu nu știu când mi-ai intrat în viseȘi nici nu vreau să știu, că e mai bine,Te mai pictez în gânduri interzise,Sub stele cu sclipiri diamantine. Nu știu și nici nu am să știu vreodatăCum ai trecut de-a sufletului strajă,Ca-ntr-o poveste cu „a fost odată”M-ai cucerit cu-a ochilor tăi vrajă!Continuă lectura „Angela Petre”

O, TIMPULE… O, timpule,inima mea te simte,dar nu te pot percepe…Sub tălpile mele alergifără zgomot,când îmi lovești furios fruntea. Vreau să te opresc,dar te grăbești înspre departe…Vreau să rămâi,dar… ai plecat deja…Vreau să te uit,dar ești mereu prezent… O, timpule hain,trecerea ta spre haltele uităriidevine rană…Stăpân ești peste cosmos și destine,apus și răsărit,viitor și istorie…Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Aștept un tren Abia te văd prin fumul de țigară,Cu un pahar în mână stau absentÎn crâșma veche din bătrâna gară,La tot ce e în jur, indiferent. Aștept un tren ce poate mă va duceCătre Apus sau înspre Răsărit,Pe drumul vieții sunt la o răscruce,Mă-ndeamnă pașii către infinit. Privesc la tine ca la o străină,PriveștiContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Dac-aș fi… Dac-aș fi un pădurarmi-ar crește muguri și frunzeși mi-ar înflori pe buzefreamăt verde de stejar. Dac-aș fi un vânătoraș purta doar blănuri fineși fular din cozi de câineși căciulă de dihor. Dac-aș fi tăcut ca surziim-aș face parlamentarși cu legea-n buzunaraș vinde țării iluzii. De-aș mai fi tânăr odatăși de-ar fi în lumeContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Evoluție Cerul lărgește infinitul,pământul înghite viața,polii își întocmesc așezarea,nordul învârte ruleta,apusul acoperă soarele,aerul se lichefiază,apa e tot mai hidrogenată,poveștile se răsucesc în coadă,zeii și-adună virtuțile în Dumnezeu,un ochi se deschide în piramidă,gândul nu moare nicicum,în flori cresc fluturi,în copaci cresc oameni,din inimă cobori în trup,din trup te-aduni în suflet,ți se deschide un loc către vecie,undeContinuă lectura „Ionuț Pande”

Ca un leac, sinestezia Fluturi galbeni, o lentoare,Joacă-n ierburi mătăsoase;Strai din frunze-amăgitoareVântu-mi țese și descoase. Printre spicele morganetremură o formă brună,Precum apa din fântână,Ridicând spre cer bulboane. Plutitoare mi-e câmpia;Se revarsă-n ochi și vene:Ca un leac, sinestezia,Mă cuprinde și mă cerne… Părul tău precum o boareLunecând pe coapsa goalăÎmi trezește și răscoalăEzoterica lentoare. Redactor: MiraContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Gândul la părinţi Azi tot mai des ţi-e gândul la părinţi,Nepoţii ţi-au crescut până la umeri,Ţi-e greu la anotimpuri să mai numeriŞi-ai cam uitat cum e să strângi din dinţi.Te mai revolţi dar azi o faci cu tact,Înţelepciunea-ţi spune că-i degeaba,O mai amâni, pe mâine, să-ţi faci treabaDe parcă ai nemoartea sub contract.Te duci maiContinuă lectura „Viorel Gongu”

Aș fi… De n-aș fi om, poate c-aș fi pădureAdâncul verde mi-ar pulsa în trunchi,M-aș dezbraca de șoaptele zăludeȘi-aș risipi ofrande cu visele mănunchi… De n-aș fi om, poate că aș fi apă,O mare fără seamăn ori un râu,Fluidul răbdător ce-n stâncă sapă…Sub dalta vremii cuget fără frâu. De n-aș fi om, aș fi oContinuă lectura „Daniela Konovală”

Natură moartă Prin ochii goi trec poduri de argintCe nu-ți mai cer să le plătești o taxăSub ele un haotic labirintCând cerul gri închide o sinapsă Iar apa se întoarce la cascadāCu un suspin și gemete adânciPrin firul lin ca într-o iliadāSomonii albi se tot izbesc de stânci Încremeniți pe mal visează leiiIar ghearele deContinuă lectura „Radu Dragoș”

Coborâtă-s dintr-un verb De unde vin? Am, oare,-un rost?Pe gânduri cad și mă-ntreb;Îmi e condeiul adăpostCoborâtă-s dintr-un verb; Prin zăpezi, furtuni și zloatăÎnotai… Prin lan cu maci.În zadar aștept răsplată,Nu sunt decât un cârpaci, Ce-avan mă târăsc pe coate,Bâjbâind năuc poteci,În urmă voi lăsa toate,Vine vremea să și pleci. Cum nimic nu mă mai leagăDeContinuă lectura „Neacșu Elena”