Arhive etichetă:Poezie

Sub vremea unui cerb sau unui zbor Își dezveleau în vânt plopii tulpinași nalte vârfuri norii atingeau;Un stol de zmei îmi contura suișulpe rădăcini ce ploi reverberau. Parc-adunasem liniștea din timpuri,pe unde nici picior de muritornu mai trecuse vreme de o eră;Ploua tihnit, ploua pătrunzător… Suind pe culmea aprigelor vânturi ,,Nu te sui acolo, maiContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Instantanee Mai răscolești prin amintiri,Cu degetele resemnării,Găsești ecouri din iubiri,Pe tâmplele înseninării. Mai frămânți aluat de fapte,Cu pumnii de perseverență,Remodelezi ambiții coapte,În palmele de competență. Mai desenezi pe fila vieții,Mandala zilelor furate,Plătești tributul dimineții,Speli provocările pătrate. Mai estompezi minute surde,Ce-și strigă vorbele stridente,Îmbraci tăcerile absurde,Pitite între sentimente. Mai cureți noaptea de rugină,Cu gânduri noi șiContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Peste un cuib de cuci Mai trage de pământul acesta, vechi, gorgane,Ridică-te-n picioare și, peste cuib de cuci,Zidește cer de taină, când nopți se coc în nuci,În oase risipite de fiii unei Ane! Ce straniu cântec arde în țarina străbunăȘi ce izvoare saltă în tropot violin!Pe dealuri de cuscută, se zbate un senin,În norii deContinuă lectura „Ionuț Pande”

Visând la noi M-am rătăcit în visele de ieri,Se pare că nu am nici o ieșire,Când pașii mi-i indrept spre nicaieriPrimește-mă la sânul tău iubire… Să-mi reazăm capul și să te cuprind,De mijlocul durut și obosit,Spre învieri în taină să aprind,Trăiri… care-au murit necontenit, Înalță cugetul departe către stele,La miază-zi să ne-ntâlnim, apoiVorbește-mi despre tine,Continuă lectura „Nicoleta Lupu”

Povestea florilor de mac S-a prins în ochiul tău o floarepământul iar s-a zdruncinatși cu petale arzătoarela cer albastru s-a închinatPrivirea caută-n visarepustiu-și leapădă veșmântuldin lanțuri cere îndurareiubirea, veșnicind cuvântul. Puteri abrupte nasc în tinesfârșind prăpăstii din trecutcăderi în alb, acum străinedorințe nasc prin pasul mutTot rătăcind la întâmplare,fâșii de raze se desfacîn zboruri lungiContinuă lectura „Mihaela Vaida”

Elegie E-atâta întuneric și totu-i în reluare,Iar lumea-i răvășită cum n-a fost niciodată,Târziu este în toate, nu mai avem răbdareCu ceasul ori clepsidra de timpuri agățată. Ades mergem aiurea, fără s-avem o țintă,Rătăcitori prin codrii albaștri de poluare,Cărarea e greoaie și pare că se-avântăSpre negura puterii, cu lumea la picioare. În valea de cenușă e-unContinuă lectura „Angela Petre”

ÎN VIAȚĂ E NEVOIE ȘI DE VÂNT Se scuturară florile de măr!E alb pe jos de parcă zici c-a nins!Nu ăsta e sublimul adevăr!Vântul nu le zburase dinadins! Nu-i vina lui! El are niște legi,Legi care nu sunt scrise pe pământ!Tare m-aș bucura să înțelegiCă-n viață e nevoie și de vânt! Și florile de mărContinuă lectura „Constantin Mosor”

Vânătorul Ai poposit o clipă în gândul meu albastru,Un munte-și strigă zarea, râvnind un infinit,Tu , vânător de nimfe, cu sufletul sihastru,Din care veșnicie, de unde ai venit? Apusuri violete am petrecut în taină,Era o nebunie și m-apăsa cumplitAceastă ne-mplinire, purtam o altă hainăÎn toamna vieții mele…În suflet mi-ai cioplit. În stânca ce crescuse, icnindContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

Cuvinte *Cu pulsul mărit,Cuvintele-mi pâlpâie-n veneȘi-mi ard molcomit,Prin gură-mi scăpând, ca scânteieDe foc nepăzit.*Prin ochiul mijit,Cuvintele-și caută straie,Un sens ne-mblânzit,Sub pleoapă mocnind, ca văpaie,Cărbune pripit.*Și iată-au scăpatDin vatra cu forme, pe foaie,Arzând necurmatÎn ochiul oricui din odaie,Cu puls zvăpăiat.**Wordsby Julia Dragomir*With an accelerated pulse,The words do flicker in my veinsAnd gently burn.Through my mouth, theyContinuă lectura „Julia Dragomir”

Potirul  unui crin Când se plimbă-n arca zileicerul clipei de sublim,dorul mi-l cuprind cu lacrimi,în potirul unui crin. Și-ntr-un ceas târziu de noapte,când și tu vei arde-n foc,am s-adorm pierdută-n șoaptesub cenușă de noroc… Voi fi veșnic trubadurulstelelor de tamarin,care-și soarbe lin iubireadin potirul unui crin… De mână cu întunericul Întunericul-l-am cutreierat,l-am mirosit,i-am îndepărtat gheareledinContinuă lectura „Camelia Corina Boț”