Cornelia Gheorghe

Eu nu…. Nu strivescdulcele sărut al nopții,al inimii străpunsede-albastru dor,nemuritor….nici nu aruncsăgeți cu ură sau  veninspre soare și spre nori,nu tulbur florileîn dansul lor divincu fluturi și ninsori,lumină și senin. Nu urcpoteci străine și întunecatespre-a găsi într-un cuib rotundluna cu străluciri,cu stele împrejur,cu șoapte și mister.Nu cautîn ochi de-argintprimăverile promisecu miros de liliac,fără patimă șiContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

Ionuț Pande

PoemăIonuț Pande Coboară lin, coboară-n șură,Cu jumăta’ de cer, de gură,O Lună-n fir de filigrană,Țesută-n luturi de prihană. Cu pulpa roz, în trup mistere,Văpăi în ochi, cu sânu-n miereȘi dezbrăcată pân’ la piele,Își răsucea în păr inele. Din gând mai rup un colț de vină,Că soarbe sânge din luminăȘi cade-n purpuri de poeme,Când Luna-n tocContinuă lectura „Ionuț Pande”

Didi Grosu

Cântecul iubirii Orbită sunt,când zorile se crapăși nimbul de luminăse cerne printre nori,ridic un colț din vălullăsat peste mistereși-o pleoapăpeste lume deschisă,sub genele-adumbritela marginea genunii,clipește din unghere! „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”,tremură sărutulcu mirul ei pe frunte,plânge ochiul mințiiși picură-n izvoareun clipocit de-adâncuri,o sete-mi șipoteștesă-i sorblumina din cuvinte! În bătătura palmeisimt muguriiContinuă lectura „Didi Grosu”

Ana Cris

Răspunsul Poeții, sete de lumini,se nasc cum nuferi rari,din mâl și-adânc de mlaștini,își izbăvesc durerile-n senin –ale-omenirii-ntunecate patimi. Poeții, cerul care-nviemormântul drag,prin straiul de magie,albastre nume le-ntrețes meniri.Sub raza lunii ei aștern iubiripeste-osemintele de dorce freamătă și plâng,la ruga înnoptării – acoperământ. Blajinele miresme din ei au izvorâtun sânge-al lor, cel mai curat, smerit,poteca străvezieContinuă lectura „Ana Cris”

Angela Petre

Te-am nins Te-am nins cu flori de portocalPe când nici nu visai, iubite,Sorbeai licoarea din pocalPrivind spre drumuri troienite. Lămâii se desfac în floriȘi îți desfată lin privirea,O nouă zi, cu alți fiori…Îți sapă-n tâmplă nemurirea. Când macii sângerii se frângSub bolta pururea senină,Tu crește-mi aripi ce străpungÎntreaga boltă de lumină. Și peste trupul meuContinuă lectura „Angela Petre”

Coca Elena Mahalu

Dorule, de unde vii? Peste dealuri și colinePeste sate și ruine,Cutreieri orașe mariTe-ntreci cu norii hoinari, Răscolești iubiri trecuteFrămânți gândurile multe,Prin timp, cauți și găseștiMici crâmpeie de povești. Dorule neastâmpărat,Sufletul mi-ai tulburatCând prin foșnetul de frunzeM-ai dus la cules de muze… Te-aș întreba unde-ai fostLăsând clipa fără rost,Dimineți încețoșateȘi apusuri răsfirate? Dorul tace și încetMiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Gabriel Feresuaru

Cine sunt eu?! „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”!Cine sunt eu? Și ce drept am, să stricNu sunt nicicum al lumii ombilic!Un biet poet, la poarta-nțelepciunii… Sunt frate bun cu brazii și gorunii…Trudind din greu să mă cunosc mai bine,Hrănindu-mă cu efemera clipă care vine,Prin Lancrăm când pășesc sub raza lunii Și câtContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Nicoleta Lupu

Copile O lună arzândă, ușor se înalță,Pe un agheasmătar de apă vie,Luceferi năuci, sătui de viațăAlunecă-n marea adânc străvezie. Pe buze uscate și fața crăpată,Port sarea culeasă din marea albastră,O stană de piatră, din înger de fată,Rămas-am, copile, pe plaja sihastră… Străbate Sahara cât poți de îndată,De vremuri aripa-mi atârnă greoi,CARTEA MEA-I, FIULE O TREAPTĂÎnContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Flori Cristea

De vrei, poți fi din nou copil Să fii copil nu este greu!Fă-ți dintr-un băț un cal, un zmeu,Și du-te, prin colb alergând!(Poți face toate astea-n gând.) Poți să te cățări în copaci,Poți haina ruptă să îmbraci,Desculț și cu genunchiul rupt,Cu-armuri de-argint pe dedesubt, Fără de timp și de hotar,Fără un ban în buzunar,Dar plinContinuă lectura „Flori Cristea”

Nicoleta Vișan

Flori de cireș Acoperă-mi sufletul cu flori de cireș,Să cred că-n mine este primăvară.Te rog, să nu mă ningi, aș îngheța,Nu vreau să simt a Iernii forță, iară.Alungă-ți orgoliul și vanitatea, departe…Sau, lasă-le, să se ofilească!Oferă-mi o ramură cu flori de cireș,În lipsa ta, arșița dorului să-mi potolească. Eu, te voi acoperi cu iubirea mea,Visurile,Continuă lectura „Nicoleta Vișan”