Arhive etichetă:Poezie

IUBIRI BLESTEMATE Se scutură valul de furii deșarteși Marea se-mbracă în aur de toamnă…Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,privește spre Cerul ce-i mult prea departe… Nu-i el vinovat că e-acolo din veci.Nu poate sa fugă niciunde, de-ar vrea.Îl țin jurăminte departe de ea,și-n verile seci, și-n iernile reci. Sfârșește idila din vara fierbinte,se-ntoarce-n adâncuri,Continuă lectura „Georgeta Radu”

REFLEXII… Se-adapă gândul în fântână,Se scaldă-n ochiul fermecat,Iar soarele te încununăSpălându-ți trupul de păcat. În claritatea din adâncuriCu chipul tău prea-luminat,Mi-erai înșiruiri de rânduriIar eu cu pana te-am salvat! Din zboruri scurte peste apeAi adunat albastrul totFără să știi c-o să te-ngroape,Iar eu să te salvez nu pot… Și totuși, ai motiv a plângeCăci viațaContinuă lectura „Angela Petre”

EȘTI RANA MEA CEA MAI FRUMOASĂ Și de-ar fi să-mi fii, femeie, rană fără vindecare,Aș iubi durerea care m-ar cuprinde pân’ la os,Te-aș iubi până la țipăt, te-aș iubi cu disperare,Ție ți-aș aduce-n palmă poezia mea, prinos. Dac-ar fi să-mi fii un cântec, doina mea ai fi de jale,Te-aș cânta pe portativul ce mă sfâșie-nContinuă lectura „Flori Cristea”

Dorință Fi-mi-ar toamna toamnă bunăsă mă desfrunzesc de viseși de fructele promiseîntr-o lume mult nebună Fi-mi-ai tu o ploaie linăpeste sufletu-mi uscatcă-i rupt plugul în aratși mi-e beznă de lumină Fi-mi-ar moartea mai departecă mai am cuvinte buneadunate-n rugăciunepe un ciob de oale sparte Fi-mi-aș eu și fi-mi-ar hoațădragostea fără de tinecă se întomnează-n mineridurileContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Nu plânge, iubite! Nu plânge, iubite, că toamnă e iar,Că urlă copacii cu lacrimi amareCând frântele ramuri le cad pe cărare,Când frunze uscate pe glezne tresar! Nu plânge, iubite, că vara-i departe,Că noaptea, în vis, în dor te îmbraci,Că suntem acum cu un an mai săraci,Că toamna ne duce cu gândul la moarte! Nu plânge,Continuă lectura „Marilena Răghinaru”

CÂNTEC PENTRU DOI O să te-nşel.Măine, cu vântulCu care voi fugi, de mână,În altă ziCu toți copaciiMă voi iubi – o sāptămână… Te voi uita într-o odaieÎnchisă,Ca pe-o nonculoare,Si-o să te-ncui în cifra nouăAtunci când doi prea mult mă doare… Şi o să plec,Să nu m-aştepți.Nu mai e cale de întors,Doar ramele de pe perețiŞi-orContinuă lectura „Camelia Marin”

Să mă ierți… Tu să mă ierți chiar dacă te mai doareCuvântul așteptat și nerostit,Te-am osândit la toamne fără soareDoar pentru vina de-a mă fi iubit. Tu să mă ierți că am fugit departe,Că ți-am răpit apusuri sângerii,Tu ți-ai pictat povestea într-o carteȘi ți-ai cântat durerea-n poezii. Tu să mă ierți că ți-am pătruns înContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Capriciile toamnei În rafale furtuna coroana-mi îndoaie,Fulgere despică-n întuneric șuvoaie,Trosnește ramul în tunet, frunza mi-o-nfioarăȘi mut își plânge-un greier vara, la vioară! Doar ieri călcam pe iarba, crudă ca-n primăvară,Pe câmpul înverzit sub arșița din varăȚârâiau sub stele ecouri din concert,Arcuș pe-o semilună, rămas astăzi inert! Capriciile toamnei, vărsate în puhoaieSe risipesc cu norii șiContinuă lectura „Didi Grosu”

SUFLETUL NU MINTE Eu scriu așa cum sufletul îmi zice.El e acela care-mi dă poruncă,Cu glas domol: „Te rog frumos, amice,Azi, să mă ierți că, iar te pun la muncă”! Ce zice el e sfânt, întotdeauna!Nu îndrăznesc să-i trec pe dinainte,Sau să-i întorc o vorbă, măcar una!Vorbele lui sunt miezuri de cuvinte. Sufletul mi-e prietenContinuă lectura „Constantin Mosor”

Zădărnicie E așa de toamnă în sufletul meu tânăr,Când toate mi se duc spre asfințit…Obosite frunze anii-mi port pe umărȘi fiecare zi apune în Zenit… E așa de ceață-n visul meu de-o vară,Culorile, de vii, încet se sting…Lăstunii triști povara vieții îmi cară,Poveștile crescute-n sorții ring… E așa de frig în vara cu arșițăȘi surdeContinuă lectura „Cristina Pasca”