Mihaela Vaida

Fluturi Toate răspunsurile le primeștiatunci când tacipentru că dincolo de tăcere e linișteapoate liniștea dinaintea unei furtunisau poate liniștea dinaintea unui răsăritnimic nu anunță sfârșitule ca și cum pe un țărm al ceruluise adună mii de fluturifiecare zbor în tinee un miracolun zbor ascuțit care sparge întunericulfiecare suflet se sparge în felul luinu ai dreptulContinuă lectura „Mihaela Vaida”

Bologa Nicolae

Sânge și aur Iubita mea de floare selenarăCu trup de vânt în luptă furiosȚi-e galbenul explozie solarăÎn anotimp de foc, capricios Frumoasa mea de lacrimă stelarăÎn dragoste doar florile vorbescAdâncul va-ngropa securea iarăCu rănile dreptății te iubesc Căci timpul curd înghite cu răbdareaRăzboaiele nebune ce orbescCând va mai curge sânge cu-nserareaDoar în iubire vreau săContinuă lectura „Bologa Nicolae”

Angela Petre

Inocență În palma mea păstrez sărutul tăuPecete de iubire-n pumnul strânsUn nufăr alb, seif de nepătrunsAl cărui cifru îl cunosc doar eu. Din ochii tăi răsar mărgăritareCu străluciri de soare-n bob de rouă,Plantate lângă suflet să le plouăCând îmi șoptești că nu-s eu ca oricare. Sărutul tău îl simt pe tâmpla dreaptăSe ține strâns caContinuă lectura „Angela Petre”

Violeta Andrei Stoicescu

PORTATIVUL PRIMĂVERII(tautogramă) Pe potecile pierdute, primăvara pune pasul,Poartă perle, pălărie, puful plopilor pe poale…Panseluțele perlate pregătesc plăcut popasul,Pretutindeni pe planetă, pictural, plutesc petale. Pitpalacul, prin pădure, pregătit pentru paradă,Picură pe partitură portativul primăverii,Păpădiile pudrate parcă pentru promenadă,Pendulează primenite pe păşunile plăcerii. Printre pajişti parcelate, paşii pământeni planează,Poienițele pătate par pierdute prin poveste…Potrivind pestriț paleta, primăverileContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Viorica Floroiu

Scrisoarea lui Grigore                   „Din Basarabia vă scriu „Cu lacrimi românești de frateCăci Prutul care ne desparteCurge-ntre noi a Libertate Și din dorințe-arzând fierbinteDe pe un mal pe celălaltUnitu-ne-a un pod de floriȘi dorul nostru preaînalt De neam, de glie și de limbăȘi de istorie amarăCând Basarabia românăTrecea in acte-n altă țară De peste pod a plânsContinuă lectura „Viorica Floroiu”

Dorel Rotariu

Adorație – autor Rotariu Dorel Cu genunchii goi prin spini, urc la tine, poezie,Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid. Prin furtuni, poeții zboară către sânu-ți morganatic,Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,Toți, pe cerul tău, visează că vor fiContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Iancu Cătălin

Ploaie Mă plouă-n somn cuvinte nerostiteȘi versuri ce urmează să se-aștearnă,Îmi plâng pe umăr muze părăsiteDe-ai lor poeți rătăcitori prin iarnă. Îmi fulgeră ideile prin vise,Condeiu-așteaptă să mângâie foaia,Mă bântuie poemele nescrise,Un cântec tainic îmi șoptește ploaia. O lună palidă fruntea-mi atingeSă îmi alunge demonii tristeții,Steaua Polară cu argint mă ninge,Mă las purtat de valurileContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Mirela Butacu

FEMEIE,La multi ani. Femeie, izvor de te-ai face-ntr-o zi,Lacrima pământului ai fiȘi, ca să nu te-amesteci într-o mare,S-ar face dorul stavilă de sare. Și de te-ai face-un nufăr pe un lac,Pe undele ce tremură și tac,Ar veni și luna să se-nchineȘi-n toamnă s-ar usca, la fel ca tine. Și de te-ai face-un fluture în zbor,SauContinuă lectura „Mirela Butacu”

Loreta Din

Caută! Sunt aici ascunsă-n gânduri,Citesc pagini îndoite,Din povești netipăriteÎncolțite în piept din sâmburi! Sunt aici cu talpa-mi finăPe podeaua din mansardă,Las tăcerea să îmi ardăPlânsul șoaptei pe retină. Sunt aici în foc și freamătPulbere de lavă stinsă,Dintr-o dragoste aprinsăStau ascunsă într-un geamăt. Sunt aici printe săruturiScrijelite în buze moi,Necuvintele din noiÎmi rămân eterne scuturi. SuntContinuă lectura „Loreta Din”

Paul Andrei Rîpă

CastanulPaul Ripa Andrei Iubitor de natură și impresionat de frumusețea și măreția castanului, copilul se apropie timid de el, simțind o atracție deosebită. De-a lungul anilor, timpul a încrustat vârsta în scoarța acestui castan, fiecare rid spunând parcă o poveste. Acum, în plină renaștere, verdele și „mii de muguri aprinși” explodează și îl farmecă peContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”