Arhive etichetă:Poezie

Polenizând iertări…autor: Daniela Konovală Mi-e dor să-mi stea alături pescărușii,La sânul mării să mă simt iar viu,În călimări de cer s-adun iluzii,Cu mistuiri de alge nisipului să-i scriu… Mi-e aprig dor de tine, tărâmul meu cu ciuturi!Tărâmul meu de sare cu macii vâlvătăi,Pe dezgolita plajă să-ngemănăm săruturiCu degete de noapte sădind înfiorări… Sub genele amiezeiContinuă lectura „Daniela Konovală”

Țărâna sărută pământul (partea VII) Se plimbă întrupareaDe la un duh la altul,Țărână i-e cărareaȘi un pământ înaltul. Încearcă întruparea,Dar nimeni nu o ia:,,Ce liberă ni-i zarea,De ce să fim în ea?” Se duce întrupareaPână spre cele sfinte:,,Prea grea mi-e apăsarea,Nimeni n-o vrea, Părinte!” ,, Așteaptă în tăcere,Vezi ceru-n acalmie?Cuvântul te va cere,Vei fi oContinuă lectura „Cristina Pașca”

La moara cu norocde Julia Dragomir*Moara macină noroc,Eu cu soarta mea fac troc.Îi dau morii ai mei ani,Ea-mi întoarce trai pe bani;Da’ nu-s bani care mă costă,Ci simțiri care mă mustră,C-o doresc pe cea cu soțși-aș fura-o ca un hoț.Mă gândesc la ea cu jindȘi nu pot să mă desprindDin năvodul împletitTot de dorul meuContinuă lectura „Julia Dragomir”

Il bosco senza sentiero La vita è un passaggio nei boschisenza sentierodove restano i miei passiche sprofondano nella polvere del tempo,mille pensieri appesi agli alberi spogli. Le mie esultanzesvanite come le foglie verdi. Quando il bosco si trasformain un campo di battaglia,dove le mie paure vengono infrante,dove le maschere umane mi illudono,mi sento confuso,perso fraContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

StrăjerulViorel Gongu Străjer al unei vremi ce n-are stare,Uitat, după război, între tranşee,Cânt dragostea în versul rimei clareIubind un singur gen, numit femeie.Nu sunt un kool, azi cine mai citeşteO rimă şlefuită pân-la odă?Când el cu el şi ea cu ea, trupeşte,Se-perechează, că este la modă.Descătuşaţi de dogme şi tiparePoeţii zilei, criticii atroce,Pun laurii deContinuă lectura „Viorel Gongu”

Îți las în dar Să treci albastre anotimpuri,Găsind subtil cărarea dreaptă,Să urci poteci spre-nalte piscuri,“Cartea mea-i, fiule, o treaptă”. Păstreaz-o dar sub tâmpla- ți caldăȘi-n inimă-i găsește-un loc,Din când în când în ea te scaldă,Să-ți poarte-n drum mănos noroc. De te întorci la rădăciniGăsind poteca înțeleaptăClipind duios din ochi senini,“Cartea mea-i, fiule, o treaptă”. ÎțiContinuă lectura „Ioan Avram”

De ce nu m-ai ucis? În ochii tăi adânci căzusem într-o seară,Când stele străluceau în murmur argintiuȘi prăvăleau în ei atâta foc și pară,Că mă bătea un gând să ard în ei de viu. Dar tu m-ai respirat cu șoapta ta fierbinte.Pe buze m-am trezit, un murg flămând, să pasc;Erau așa de dulci, așa deContinuă lectura „Petre Vatuiu”

” Cartea mea-i, fiule, o treaptă” „Cartea mea-i, fiule, o treaptă”,Cioplită în granitul nemuririi,E cale spre cetatea care-așteaptă,S-o cucerești cu sabia gândirii. „Cartea mea-i, fiule, o treaptă”,Spălată de torentele iubirii,Atinsă doar de talpa înțeleaptă,Ce-și caută ecoul împlinirii. „Cartea mea-i, fiule, o treaptă”,Urcușul aspru către vârful conștiinței,Spre calea de lumină te îndreaptă,Sfidează bariera neputinței. „Cartea mea-i,Continuă lectura „Cristina Serghiescu”

Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormântCu cioburi înstelate, când cerul a trăsnitȘi ți-a deschis o vamă-n hotar de infinit.Îți știu doar veșnicia puterii din cuvânt. Ea a rodit din pieptul ilustrului condei,Ca un havuz de taine, din alte lumi pătruns,Ca-împotrivire nopții cu-al zilei alb răspunsȘi-abandonatContinuă lectura „Manuela Munteanu”

TESTAMENT  ,, Cartea mea-i, fiule, o treaptă „ De-accedere în sanctuare; Ea-i răbdătoare și te-așteaptă  Cu sfaturile necesare: – Să fii respectuos cu alții; – Să nu-ți pierzi timpul în speluncă; – Să prețuiești numai talanții,     cei obținuți, cinstit, prin muncă! – Să îți croiești o demnă viață      cu zile senine șiContinuă lectura „George Ceaușu”