Arhive etichetă:Poezie

De dragoste Așează-ți linia viețiila mine în palmă,sculptează-ți chipulîn marmura inimii meleși scrie pe pergamentul eicel mai frumos poemde iubire. Îmbracă-mă cu dragostea ta,pasăre cu ochi albaștri,adună-mă și mă întregește.Stinge-mi văpaia de pe buzecu gura tași alungă-mi nopțilealbite de insomniicu trupul tău de poveste. Cuprinde-mi obrajii în căușulpalmelor mângâietoareși încolăcește-te în jurul meuca un colacContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Dragoste aleasă Dragoste-nflorită pe-o ie sfințită,Prin hore-nvârtită, toată despletită!Te revărs din plinuri, te-adâncesc în linuri,Te-nalță-n seninuri, să-mi alini pelinuri! Floricică nouă și scăldată-n rouă,De la ora două, mir din drag te plouă!Ți-aștern, inimioară, puf de tămãioarăCând har de vioară te dulce-nfioară! Dragoste-mireasă, de Soare aleasă,Lacrimă-crăiasă și lumină deasă!Mă fulgeri în vise, să-ți aduc, rescrise,Lumile promise,Continuă lectura „Mira Minu”

DE CE, FEMEIE?! De ce, femeie, te tulburi și ești tristă?!Cu veșnicia uneori te cerți…Ești începutul la toate ce existăȘi ai putere-n suflet ca să ierți! E ziua ta, iar vorba de iubireE puțin pentru o viață chinuită!Tu meriți un pocal de fericireȘi o floare, ca să simți că ești iubită! Căci Dumnezeu ni te-aContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Poet pe cruce Eu toată viața am urcat GolgoteDoar crucea o schimbam din când în cândși-mprumutam de la nebuni maroteși spinii altor roze sângerând Când obosit de câte-o răstigniremă odihneam pios la umbra meavenea un vers anemic și subțireși să mă schimb la față îmi cerea Și tot veneau Marii de prin Magdalesă-mi șteargă frunteaContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Zbor spre înălțimi! Năvalnicul zbor incită,lacul,dealul,și câmpia…oare, de ce,ciocârliaîși înalță-atât de sus,zborul său mirobolant?Când,putea la fel de binesă-l înalțe-ntre sulfine! Director editorial: Camelia Corina Boț

Sunt frunză Personificarea își face loc încă de la început în poemul Cristinei Tunsoriu. Ea se simte a fi nu doar o frunză, nu doar o simplă muză ci chiar „stropul de ploaie”, „bobul cel dulce din vița de vie” și încă multe alte elemente din natură: „copac”, „toamnă”, „norul”, „dorul”, „raza de soare”. ToateContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Bătrânețe Cad frunzele tăceriiDin visurile mele,Iar roadele dureriiAtârnă tot mai grele. Covorul disperăriiSe țese în tăcereCu firele-amintiriiDin gândurile mele. Azi, pașii bătrânețiiApasă tot mai mult,Lăsând pe drumul viețiiAmprente din trecut. Nisipul din clepsidrăSe scurge fără milă,Iar orologiul-hidrăBate mai mult în silă. În calendarul viețiiSe strâng zile amare,Prin faldurile cețiiRazele-s tot mai rare. Se-așterne colbul vremiiPeContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Litanie… Pături de brumă pe sufletul meu,lacrimi amare culese în palme.Vântul pustiu îmi strigă mereu,și-o buhă îmi plânge cântec de jale. Cuvinte cu drag n-au vrut să existe,degeaba le caut în tristu-mi amurg,iubirea pierdută, n-a fost să reziste,rătăcește aiurea prin vechiul meu burg… Dimineța-mi găsește zâmbetul rece,și soarele trist în suflet pătrunde,prin gându-mi pustiu oContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

-De ziua Poeziei- Dăltuitorii în cuvinte… Autor, Nela Boca Și mai întâi a fost cuvântul…ce l-a purtat în lume vântul, și-a zămislit poveste vie, găsindu-i nume, poezie … și-au fost și în vechime vizionari, ce ticluiau enigme în cuvinte, cei dăruiți de cer cu har, a căror slovă-n veci nu minte! Dantelării de litere sculptate,Continuă lectura „Nela Boca”

ConivențeIonuț Pande Din roibul crivăț a fugit o iarnă,O primăvară se deznoadă-ncetișor,Un cer răzleț bucăți de ploi mai toarnăPe pietrele de râu crescute-n foi de nor. Cascade de vecii se varsă-n hăuri,Se-ncumetă o zarvă-n trup de ghiocei,Iar pașii de-altădat’ rămân în găuriDe timp refugiat urzeală pe fuscei. Coboară-n amintiri o cucuvaieRostită de un dor deContinuă lectura „Ionuț Pande”