Arhive etichetă:Poezie

ORIGINI un fulger nu-i decâtprivirea mea purificatăîn oglinda concavă a ceruluice adună în focarul eigalacticul meu demers un trăsnete glasul celui ce îmi vorbeștedespre locul meu de origineundeva acolo susîn univers cel care se joacăsunt eucopilul Căii Lacteecel ce își cântă cânteculde bucuriecântecul sfântcăci zilele și nopțilepurificate-i suntdupă atâtea renașteriîn această mahalanumită Pământ Redactor: MiraContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Gând efemer Mii de culori și-arome amețitoare,blânde adieri, sunete de flaut,unduiri de nimfe și cupe cu nectar…Așa a creat Domnul corola cu minuniCe ne-a lăsat-o-n dar! Un gând pribeag trece ușorpe sub stamine pline de viață viitoare.Petale stau de veghe și una curioasaridică a sa geana și gândul urmăreștecum se învăluie în pulberea aurieși totContinuă lectura „Maria Chelban”

UN OCEAN ȚI-AM ADUS ÎNTR-O SEARĂ Un ocean ți-am adus într-o seară,Un ocean revărsat și frumos,De la mine de-aici de la țarăUnde veșnicia a lăsat garda jos.Luna ți-am adus-o când mi-ai cerut-o,Soarele ți l-am adus când ai vrut,Planete mult mai îndepărtate ca Pluto,Dar acum și-un ocean ai cerut!Ce ușor mi-a fost să-l desprindDin stomacul pământuluiContinuă lectura „Victor Sava”

Între lumi EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII,Ci-s limpedea fântână-n adâncuri adunând,Argintul otrăvit din despletirea lunii,Ori zori trandafirii, iubirilor veșmânt. De-alean pot fi săgeată, noi ceruri fulgerândSpre „cuibul veșniciei” din care am descins,Simt lanțurile humii cum se desfac pe rând,Când coruri îngerești fac zboru-mi rug aprins… Dar n-am răgaz iubito, s-ating nemărginirea,Nici taineleContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Eu te-am trăit Te-ascund cu dor prin lacrime prelinse,În seri târzii și-n revărsat de zori,Cu aripi moi de înger mă cuprinseIar, brațul tău… și simt cum mă-nfiori. Cât te-am iubit, nu pot să-ți spun, făptură,N-aș termina un veac de socotit,Necontenit port timpul ca armură,Dar pot să-ți spun că-n taină te-am trăit… EU NU STRIVESC COROLAContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Fiul meu ,,CARTEA MEA-I, FIULE, O TREAPTĂ „Spre viața care te așteaptă,Încă ești mic și n-ai să înțelegi,Multe din mersu-acestei lumi întregi. Așa-i spuneam… apoi i-am dat în darO primă carte, un abecedar…Mai multe cărți în timp i-am dăruit,Că prinse dragul, pofta de citit. Vedeam cum crește puiul meu, frumos,A mele sfaturi fost-au de folosȘiContinuă lectura „Anca Man”

Culegător de semne vechi Prin colb de cronică bătrânăAm rătăcit cu ochiu-n mână,Căci litera părea o boabă,Cuvântul – scriere arabă. Și semne de-ntrebare blândă,Mirări pe o cărare sfântă,S-au adunat pe crengi cu soareȘi au deschis o ușă-n floare. Petalele și-au strâns povesteaȘi un pitic a purtat vestea,Că în pădurea cu strai verde,Altoi pe trunchiul nouContinuă lectura „Angelica Manole”

SUBIECTIVUL UNIPERSONAL Multă vreme am crezutCă sunt un imperativ.Numele meu oscila,Atât de confuz, întreNU E VOIE!TREBUIE!NU TREBUIE!Toate, dar toate,Urmate, implacabil, de „să”,Conjuncția dezastrelor impuseşi sfârşite cu un giganticsemn al exclamăriiŞi al mirării mele în fața inevitabilului de conjunctură.Şi, ce bizar!Toate, dar toate,Unipersonale ca formă,Impersonale ca înțeles,Şi, după toate, Eu,Subiectiv-predicativa incertă,Cea pentru care totul impus eContinuă lectura „Camelia Marin”

când nimeni nu mă vedeNuța Crăciun când nimeni nu mă vedeîmi așez lacrimile pe umeri și le urc muntelefiecare are o Golgotă a luiun infern din care încearcă să evadezeinventând un cântecși intrând în el ca într-o armură clopotul vecerniei lasă în aer un gol nostalgicmă apropii de tristețea ierbiiși-i mângâi lacrima ………….. 2) grabaContinuă lectura „Nuța Crăciun”

REVENIREGeorgeta Istrate Cu ani în urmă satul mi-am lăsat…Mă-ntorc în locul de unde-am plecat,Acolo unde maica m-a născut,Unde-am copilărit și am crescut. Acolo simt că totul e curatȘi aerul e mai înmiresmat,Iar cerul lin coboară cu azurȘi parcă totu-acolo este pur. Acolo energia îmi renașteȘi orice fir de iarbă mă cunoaște,Orice copac și pom mă-mbrățișează,LaContinuă lectura „Georgeta Istrate”