Arhive etichetă:Poezie

ȘOTRON cu DUMNEZEU În mine mă ascund dar tot mai greuCa după umbra casei,dărâmatăCopil jucând șotron cu DumnezeuCând toate începeau cu-„a fost odată” Nu mă găsesc cuvintele duruteNici nopțile pierdute în nevoiNici mama care vrea să mă săruteNici tata proaspăt mort într-un război Doar tu mă mai găsești iubito tristCând stau în locul semnului deContinuă lectura „Ioan Alexandru Filip”

Copilărie, anotimp de vis Când amintirile păşesc timidPe-alei cu feți frumoşi şi armonie,Ca într-un vis, ferestre se deschidŞi-n lumea ta mă pierd, copilărie… Ceva din gustul tău mai simt şi-acum,Când mă întorc pe-a timpului cărareŞi-n fiecare filă de album,E-un dor nestins, un strigăt, o chemare. Prin raiul tău cu zâne şi minuni,Tot colindam cu florileContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Lujer de rai– Mira Minu- Lujer de rai, copile, hai,Din bucurii, să-ți faci alai!Să te gătești, frumos să creștiȘi, ca un prinț, să moștenești Harul de-a ști, de-a izbândiȘi înțelept de a gândi!Tu, îngeri ai, pe calea taLumi vor zâmbi, când vei sălta Natura ta…. până la cer!Încrede-te, micuț misterÎn binele venind de sus,Să aiContinuă lectura „Mira Minu”

O taină este viața ,, EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”Nu caut un răspuns la fiece-ntrebare,Nici tainele ascunse în negura genunii…Doar prin destinul dat, străbat a mea cărare. Din străluciri de stele, nu stau ca să dezlegMistere nepătrunse ce-mbracă universul,Dintre minunățiile acestei lumi aleg,Numai ce-mi bucură și inima, și versul. Iubesc un răsăritContinuă lectura „Anca Man”

Nu îmi mai ești Se răzvrătesc cuvintele în versuriIar versurile plâng în poezii,Pășim prin paralele universuriPe drumuri ce nu se vor întâlni. O soartă crudă timpul ni-l desparte,Ești Polul Nord iar eu sunt Polul Sud,Ne duce valul vieții mai departe,Nu pot să strig, nu pot să te aud. Ni-s rănile adânci și sângerânde,Ne doare timpul,Continuă lectura „Iancu Cătălin”

Tu, ramură-n a mea tulpină O, dragul mamei, prinț din stele,Hai să te duc prin alba poartă,Înfiptă-n cărărui de soartăDin universul vieții mele! Vezi palmele acestea două?Prin goana zilei știu a spuneA muncii lungă rugăciune,Iar noaptea scriu o carte nouă. Tu, ramură-n a mea tulpină,Ce-ai să mă porți mereu în sânge,Din cartea mea vei vreaContinuă lectura „Manuela Munteanu”

E noapte Cu capu-n nori, ades, de-o vreme-ncoaceMă plimb prin ploi tot adunând chiștoaceMă lupt prin nopți cu morile de vântȘi nici cuvântul… nu mai e cuvânt. M-am cununat ca, mai ușor, să-mi fieMult prea stingher cu-o foaie de hârtieȘi doar așa iubirea mai existăE-un teatru lumea, teatru de revistă. Mi-e sufletul prea greu de-oContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

TESTAMENT „Cartea mea-i, fiule, o treaptă”Ce te-ndrumă și te-ndreaptă. Timpul pulhav mă răscolește-n oaseȘi pot să plec la cer în orice clipă,Divinului îi cer să mă mai lase,Un testament să încropesc în pripă. Prin cărțile-mi aflate-acum pe rafturiAm demonstrat că am iubit cuvântul,Mulți cititori sunt astăzi vrednici martoriCă n-am trecut prin viață precum vântul. AmContinuă lectura „Ștefan Doroftei Doimăneanu”