Arhive etichetă:Poezie

Dorul – PE URMELE LUI NICHITA „Mi-e dor sã nu-mi mai fie dor de tine”Atâtea veacuri plouã între noi,Chemarea ta prin neguri parcã vineCa un ecou ne strigã sã fim doi! Cu trambulina ai sãrit în moarte,Mare fisurã ai lãsat în timpŞi ai mutat secundele în carte,Sã-mi fie dor în orice anotimp! Atât de fericitContinuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”

CUVINTE NISIPITE Acromatic Te îndepărtezi din ce în ce mai mult,Albastrul tău nu îl mai pot atinge,Cum se îndepărtează cerul de pământ,Albastrul tău în noapte nu se mai distinge. Zâmbeai și zorii apăreau la geam,Cu valuri line îmi inundau mansarda.Zâmbeai și cât de fericiți eramCând măsuram cu pasul toată strada. Te îndepărtezi din ce înContinuă lectura „Nely Vieru”

HartaAlexandru Ioan Filip Să ai curajul să te-ntorci la tinesă te măsorisă vezi cât ai crescut.Printre dureri tăcuteși suspineșă-ți duci tăcerea surdăla păscutsă pască stele, lacrimi căzătoarepe caldarâmul burgului aprinssă îți alegi frumoase ursitoaredin lumânări ce încă nu s-au stins Să ai curajul să revii în tine,în corpul unui lut nepăsătorcu ochii duși și zileleContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Vino! Vino-n codrul din Carpații unde Dunărea te cheamăUnde duhul munte-i tată iară Dochia-i e mamă,Vino să ne guști izvorul, să-l auzi cum clipocește,Să-înțelegi ce este dorul când iubești pe românește! Vino-n țara de poveste unde aleargă-n primăvarăPăsări ce-și găsesc sălașul în codrul cu frunza rarăȘi-oi vedea cum se iubește cum nu vezi în lumeaContinuă lectura „Angela Petre”

Vino, muză sfântă Muză neștiutăDe poeți dorită,În nopți înstelateCu lacrimi udate. Te coboară aleneCât încă-i devremeȘi fă o magie,Ca pana să scrie Gândurile miiPrinse în făclii,Purtate de steleSpre zări paralele, Unde așteaptă dorulSingur, călătorul,Să trimită-un versÎnspre univers, Să-l știe doar lunaCe i-a pus cununaDragostei dintâi,Scut și căpătâi… Vino, muză sfântă,Durerea îmi cântăPe pagini de lumeȘiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Antiteze… Nu-n vorbe de clacă se scrie norocul, nu-n frigul din iarnă și-n umerii goi,Doar lemnul din sobă ațâță azi focul, tristețea din tine aduce doar ploi.Mă suni și îmi spui, cuvinte de bine și timpul ne zboară, am vrea să trăim,Vorbești de poeme ce-ai scris pentru mine, de clipe prezente, și-mi ceri să iubim.Continuă lectura „Lorica Mihăilă”

Eşti rugãciunea noastrã ! Cã eşti iubitã,mamã sau soțieÎn tine e un munte de rãbdare…În tine e deplinã armonieIubirea ce o-mparți la fiecare! De ne eşti mamã,prin tine DumnezeuÎncepe poezia vieții noastre…Ne eşti şi versul ce va vibra mereu,Când inimile sunt pustii , sihastre! Un fir nevãzut ne leagã de tinePovestea se scrie pe acestContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Un strigăt Tu, mamă, ți-ai născut copiii cruzi,De parcă te-ar fi răsplătit dușmanii!?Privește-i, mamă, dacă mă auzi,Să-i vezi cum trec prin lumea asta, stranii… Tu n-ai știut în brațe cât să-i țiiȘi le-ai lăsat prin vene sânge rece?Căci când se văd, ei par a nu se știȘi-atât de grabnic caută să plece! Tu, mamă, ți-aiContinuă lectura „Petre Vatuiu”

GRAȚIOASĂ, FLOAREA DE CAIS Frumoasa mea, de ce te-ascunzi în tineCa fructul dulce-n floarea de cais?Ce brume, floarea în cătușe țineDe parcă-n al ei timp te-a circumscris? Copila mea, nu-i iarnă precum frigul,Dar nu uita, ia-ți turmele de fluturiȘi suie-te, când râul rupe digulLa verdele înaltelor ținuturi Unde te-așteaptă florile de stâncă,Răbdarea pietrei să îțiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Durere Plecaţi, unde-am văzut cu ochii,Răpuşi de suferintele din tară.Ne cresc orfani, copiii şi nepoţii.Suntem doar lacrimi care dau pe-afară. Am părăsit părinţi şi satu-n care,Copilăria moare răstignită.Pe uliţi urlă câinii a-ngropareŞi totul e o ceaţă, zdrenţuită. În suflete mai pâlpâie credinţaCă-n marea lui iubire, DumnezeuVa zguduii din temelii conştiinţaNebunilor, ce ne-au abandonat mereu. HaideţiContinuă lectura „Ion Sorescu”