Arhive etichetă:Poezie

Nu lăsa…    Nu mă lăsa să cad în lutul rece,Să nu lași, iar, uitarea să mă-ngroape,Ascultă timpul care iute trece,Ia-mă de mână, ține-mă aproape. Ninsoarea n-o lăsa să mă atingă,Zăpada să-mi ajungă pân’ la gleznă,Nu mai lăsa iubirea să se stingă,Desculț și gol să rătăcesc în beznă. Nu lăsa ploile să mă inunde,Să fiu unContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Caii mei, năluci fugareFlori Cristea(poezia zilei, 20 noiembrie 2023) Flori Cristea scrie o poezie cu multe simboluri în care gândurile și visurile sale devin herghelii care pasc prin suflet, prin tinerețe cu amintiri de neuitat, când viața era atât de frumoasă, când și toamna fiecărui an, cu ploi și brume și „culori confuze”, aducea emoții,Continuă lectura „Flori Cristea”

Capriciile toamnei Pe cărarea MONOTONĂ,Blânda vară mai SUSPINĂ…Fiindcă toamna îi ordonă,Să plece-ntr-o SĂPTĂMÂNĂ! Vrea să schimbe tot decorul,PAȘII pe alei RĂSUNĂ,Păsările își iau zborul…Parcă toamna se răzbună! De acum are PUTEREA,Toți bobocii NUMĂRÂND,N-o să treacă cu vederea,Nici o frunză, nici un gând! Când copacii triști SE-NDOAIE,Sub cupola de capricii…Toamna mai întoarce o foaie,Adunând ceva indicii!Continuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Amore infinitoRipa Paul Andrei Passo dopo passosulla sabbia frescami vedo nello specchio del mare.Sotto il mio sguardo curiosoanche il cielo si posa sull’acqua.Gioiosa, il mare abbraccia il cielo.Rivivo in questo instantel’amore immenso della mia mamma:amore rumorosotranquillo,pieno di incertezzecosì colmo di certezze,amore infinito. Iubire infinită Pas după paspeste nisipul proaspăt;mă văd în oglinda mării.Sub privirea meaContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Întrebare Din file îngălbenite, prin aburi de istorii,Mocnesc mustrări tacite, ale apusei glorii…Răzbat îndemnuri mute de la alese nume,Dar neamurile surde s-au răspândit prin lume! Semințe-n zări purtate de vântul pribegiei,Cuvântul libertate deschis-a porți urgiei…Nimic nu compensează statutul de,, străin ”,Te  simți respins și singur, când nu ai rădăcini. Ți-e dor de-o simplitate a națieiContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Cântec trist Eu n-aș numi nicicum însingurareAceastă stare-a despărțirii noastre.I-aș spune cântec trist despre iubireȘi l-aș cânta în nopțile albastre. Și nu mă tem că m-ar putea ucide,De tine, dorul care strâns mă ține,Când știu că prins voi fi o veșnicieSă descifrez trăirile cu tine. Te-ai dus la timp, să nu mor prins în vraja-ți,SăContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Pământ sacru Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,Când pâinea frământam cum frământam țărâna,Pământul era sacru, cu mâna modelat,Că Dumnezeu și muma se contopeau în una. Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,La miază-zi curgeau secatele izvoare,Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,Bolboroseau pâraie de lacrime amare, PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,Ne vindem precumContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

INVOCAREGeorgeta Priviți, mărețe umbre: Mihai, Ștefan, Corvine,O vatră milenară ajunsă în ruine,Priviți în ochi poporul, ai voștri strănepoțiPlecați, cu milioane, pe la străine porți! Din nou urgia sorții s-a abătut spre noi,Suntem cuprinși de teamă, de griji și de nevoi,Din nou războaie, foame, cutremur, pandemiiȘi-s secerați în lume, mulți vârstnici și copii… O hidră nevăzută,Continuă lectura „Georgeta Istrate”

Umbra Îmi sunt stăpâna umbreiȘi umbra mă subjugăMiroase timpu-a miereȘi tălpile a fugă Căci ce sunt eu, pândindEternitatea clipeiDoar hoțul ce se-ascundeÎn lacrimile-aripei Un biet nebun, pictândPe șevaletul viețiiUn curcubeu de vise,Pândind din bezna ceții Un laș și-un mincinosPrin umbre și luminăUmil stau la hotarulDintre iertări și vină Și mă cuprinde spaimaDe trecerea fecundăPăcat deContinuă lectura „Lidia Stan”

BALADA FRUNZEI Sunt frunză azi și toamna însorităMă ține-n ram sub adieri de vânt.Sunt frunză azi, puțin îngălbenităȘi privesc cu teamă spre pământSunt frunză azi…de toamnă-ndrăgostită. Mă arde bruma-n nopțile cu stele,Dar soarele mă vindecă ușor;Miroase-a toamnă-n gândurile mele,Căci toate primăverile mă dorȘi le simt în mine tot mai grele. Tot aștept pe ram, ca-nContinuă lectura „Mirela Butacu”