Arhive etichetă:Poezie

Maci Inimi de focse-nalță arzând pământul.Setea își leagănă corpulprin forfota macilor.Din loc în loccâte un fulger spintecă cerul.Pe cărările vieții oamenii pășescîn vârful picioarelor.Un fluture rătăcitrămâne zdrobitîntre două îmbrățișări.În nări încă persistă mirosul de iarbă crudă.Nimeni și nimicnu tulbură liniștea dinaintea furtunii.Tu, cel ce ascunzi tainele sufletuluinecuprinse în rugăciune,iubește și dăruiește! Redactor șef: Mihaela VaidaContinuă lectura „Mihaela Vaida”

Mirăriautor: Eduard Bucium „Ce bine că eşti”, ce soare, ce ploivor scrie cu noi, într-o vară, poveşti,ce flori, ce ninsori de trifoi cu norocvor da, la un loc, ceasul vieţii ‘napoi!… Ce simplu că sunt, aici şi acum,pe singurul drum unde pasul măruntmă duce, cu cruce cu tot, catre cer,şi sunt efemer ca un focContinuă lectura „Eduard Bucium”

Cătând a lumii taină De-atâtea ori iubito privit-am sus spre cer,Găseam albii de râuri de unde scutur’ norii,Urmam Calea Lactee, călătorind lejer,Cu aripi de lumină ce ne-împărțeau cocorii. Deși trecu o viață,cătând a lumii taină,“ȘI AZI ÎMI PARE CALEA LACTEE UN MISTER…”Privesc cum ea străluce în stol de opalină,Să prind o șoaptă-n vise, cu tine,Continuă lectura „Ioan Avram”

SPERANȚA Subțire precum vârful unui ac,Chiar și atât dacă ar fi să fie,Speranța mea, și tot nu mă dezbracDe călimară și de poezie! Mai am și-un toc, pe jumătate rupt!Mi-a scăpat jos și am călcat pe dânsul!Am înțeles că trebuie să luptCa nu cumva să-l podidească plânsul! Speranțele nu sunt mereu chiar mari.Dar, sufletul, elContinuă lectura „Constantin Mosor”

Nu lăsa… Nu mă lăsa să cad în lutul rece,Să nu lași, iar, uitarea să mă-ngroape,Ascultă timpul care iute trece,Ia-mă de mână, ține-mă aproape. Ninsoarea n-o lăsa să mă atingă,Zăpada să-mi ajungă pân’ la gleznă,Nu mai lăsa iubirea să se stingă,Desculț și gol să rătăcesc în beznă. Nu lăsa ploile să mă inunde,Să fiu unContinuă lectura „Iancu Cătălin”

CEA MAI FRUMOASĂ… ,,Cea mai frumoasă lună e în lac”Sclipește ca și-un ban din aurScăpat din gura unui vârcolac…Cândva, sub plutitorul plaur! Și de atunci, mă tot căznesc avanS-o trag la mal și s-o repun pe cer,Dar ea se-ndepărtează de liman,Căci a prins drag… de racul temnicer! Cea mai frumoasă lună li-i pe plac,Chiar știucilorContinuă lectura „George Ceaușu”

Confessione Per molto tempo mi sono trascinata sulla via del mondo terreno,per paura di oscurare l’altare azzurro con la polvere dei miei passi, non ho alzato lo sguardo fino al cielo. Non ho nemmeno toccato l’acquaper non violarla, solo la pioggia chiamavo per annegare nelle sue gocce impetuose, dimenticando che l’acqua non puo annegare nell’acqua…PoiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

ILUZIE SUBLIMĂMirela Butacu(Poezia zilei, 30 octombrie 2023) Oare, ce sunt iluziile? Niște închipuiri ale sufletului însingurat? Niște dorințe de a căror împlinire nu ești sigur niciodată și totuși te hrănești cu ele? Niște amăgiri ale Eu-lui lipsit de iubire dar trăind iubind? O născocire a minții și a sufletului, tocmai din nevoia de atenuare aContinuă lectura „Mirela Butacu”

LUMINA LUNII autor: Marin RadaEram la capătul unei zile, toți norii se risipiseră din priviri, vântul răsfoia câteva file în cartea marii iubiri, Pământul mirosea a cenușă aprinsă, mie îmi crescuseră aripi de foc,lumea se prăbușise învinsăși cădeau în marestele de nenoroc, Aș fi vrut să te apăr pe tine, chemam păsările ,pe limba lor,într-unContinuă lectura „Marin Rada”

E toamnă autor: Nicoleta LupuAscultă cum cântă, bezmetică toamna,Plimbându-și arcușul prin frunze căzânde,Prin fagi maiestoși își scutură maramaCu brațele moi, de ploi mă cuprinde.Punându-mi pe pleoape mantauă de brumă,Îmi sursură-n pieptu-mi limpezi izvoare,Prin codrii lăuntrici din cornu-i îmi sunăCă vântu-mi preschimbă, trăirea-n visare…Îmi schimbă-n culoare de galben veșmântul,E toamnă în suflet se-ntunecă zarea,Nostalgic abisul, departeContinuă lectura „Nicoleta Lupu”