Arhive etichetă:Poezie

E toamnăNicoleta Lupu Toamna este anotimpul surprizelor, este acel anotimp cu de toate isr spre final cu șuierat de vânt, cu cântec hodorogit de păsări călătoare, ea scuturându-și toți nurii peste oameni și peste alei, pretutindeni. Toamna vine și cu ploi molcome, și cu brume mai subțiri sau mai groase, albind pământul și acoperiind iarbaContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Sărutul ploii Privește cum ploaia sărută pământul,Silueta serii-o-mbratisează vântul!Dansează amândoi și-al ploii vechi pianRostogolește lacrimi de aur în lan! Din cântecul ploii nasc macii în câmpuri,Pe geana-nserării te văd de sub nimburi,Spice în cosițe, ie cu mărgele,Gura, mac aprins, ochii, albăstrele! Munții se apleacă să-ți primească pasul,Norii se destramă ascultându-ți glasul,Au pictat apusul pân’la orizontVrândContinuă lectura „Dida Grosu”

Mi se pare ” monumentală” poezia”Scrisoare”,de Lucian Blaga! Ea are o semnificaţie profund filosofică şi în acelaşi timp profund religioasă! Această scrisoare către mama cuprinde întreaga dramă a umanităţii! „Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând/dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte /Şi-a trebuit să strig:Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat? Înfiorător,Continuă lectura „Madiana Domnița Lașcu”

Nostalgie Timpul meu mă poartă prin altare,Verzi și-uscate nu prea mai indrug,Sfinții se coboară rar din calendare,Noi suntem adepții arderii pe rug.Peste anii mei se strâng omături,Trag la sorți, aievea, visul cel dintâi,Nu mă plâng de moarte, nu mă dau în lături,Dorm cu amintirea azi la căpătâi.În genunchi mă duc spre miazănoapte,Toaca vieții bate multContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

ATÂȚIA ANI DE AGONIE     Constantin Balaban Atâția ani de agonieȘi-atâtea clipe de extazS-au strâns la mine-n poezie…Ca să mă-nalț la stele azi. Atâția oameni de iubireȘi-atâția îngeri vin mereuSă mă învăluie-n plutire…Ca să mă-nalț la lună eu. Atâția cerbi cunosc izvorulȘi-atâtea lebede răsarSă mă răscumpere ca dorul…Ca să mă-nalț la soare iar. Atâția crini caContinuă lectura „Constantin Traciuc”

NU TE-NTRISTA Nu te-ntrista că a venit iarna,Capătul cerului să îl privim,Norii scutură-n linişte coama,Zăpezilor mari când ne iubim Nu te-ntrista că a venit frigul,La mine sub cetini încă e cald,Am putea opri în loc timpul,Sub aurorele de smarald Nu te-ntrista din nou căprioară,Mugurii cândva iar vor ieşi,Iarba în susur de vioară,La primăvară o veiContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Amurgul Ningea-n amurg cu fluturi colorațiPe move bucurii de liliac,Pe sub salcâmi cu dumneata la braț,Am învățat atunci, întâi, să tac. Eu nu văzusem un amurg așa,Cum am văzut în ochii tăi atunci,Când soarele în ei se linișteaȘi-apoi se risipea-n sprâncene lungi. Și se făcea că un amurg întregPăștea molcom în bucle arămii;Eu încă n-aveamContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Străjer al gândurilor întomnate Ca un străjer, păzesc o înserare,Ochii se agață de-un apus de soare,Privesc cu-nfrigurare orizontul,Văd soarele care își face rondulȘi cum în poala apei se ascunde,Roșind de-îmbrățișarea unei unde. Mulți pescăruși brăzdează înserarea,Le-aud din ‘nalt, în țipete, chemarea,Se prind în cârd, să nu se rătăceascăȘi zboară peste marea verde-albastră,Spre cuibul lor, peContinuă lectura „Tănase Costina”

Am întrebat uimirea de ce mărește ochii și naște îndoiala? Atrage bănuiala că privirea zaharisește mirarea când inima înfioară plângând lăcrămioara.(Cristina Copia) Într-o zi, Tatăl soarelui, Lumina luminii, S-a gândit să nu-și trezească fiul ce-și căuta somnul, obosit de atâtea împrăștieri în cele patru zări. Tocmai trebuia să răsară în Antarctica; un an zăpada aContinuă lectura „Cristiana Copia”

PLOAIE DE TOAMNĂ Parc-ale mele-s pustiile câmpuriŞi ploile toate şi vechiul frunzişCând fiara tristeţii răzbate prin simţuri,Ecouri de bronz cad pe acoperiş Ia-mi umbra de mână şi pleacă, femeie,Păşi-vom desculţi pe-un tărâm nevăzutŞi păsări de foc vor veni să încheieDestinul născut dintr-un singur sărut Tu lasă-te pradă doar gurii meleŞi sânii tăi pradă mâinilor reci,ÎnContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”