Arhive etichetă:Poezie

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre… şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoapeŞi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Era…Cristiades Mariana Era la încheietura umărului meu drept,umbra ta de mosc foșnitoare .Masa pitică de lemn cu patru picioare,Strălucea din lampă gălbuiși-n joacă, ochii tăi irizau unde căprui… Era la margini de streșini o steade coral și de cântec de vânt.Oblic cu ea, zorile miroseau a pământ,florile desfăceau petale de alb legământ. Era, când tuContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Toamna ( triolet ) Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine!Toamna vine valuri, valuri.Ce se-aude peste dealuri?Se ascunde printre ramuri,Pe câmpii și pe coline.Ce se-aude peste dealuri?Bâzâit ca de albine! Și în goana ei nebună,Pune pete de culoare,Doar cu vântul împreunăȘi în goana ei nebună,Stârnesc nori, aduc furtună,Lasă zile fără soareȘi în goana ei nebună,PuneContinuă lectura „Anca Man”

Vis de toamnă Toamnă-n păr și în privire.Lunecă făptura-n crez.Clipa cere izbăvire,te gândesc și te visez…Prin zăbrelele din poartă,zboru-mi pare mai lumesc,frunza fuge după soartă,te visez și te gândesc… Bate timpul, scurt e drumul,pașii așteaptă un sărut.Floarea-si scutură parfumul.La picioare a căzut! Când la păsări călătoarenu mai vreau să mă gândesc,sufletul e-n sărbătoare.Mă trezesc si-ntineresc!Continuă lectura „Mihaela Vaida”

SĂRMAN POEM Sărman poem scris ieri la gura sobeiCu vorbe vechi de care faci risipă,Ești judecat de majestatea robeiȘi condamnat la trecătoarea clipă. Destinul ți se scrise implacabil,S-a spart clepsidra și nisipu-a curs.Îl vezi pe-acel confrate impecabil?Eu zic că n-are rost să faci recurs. El este reclamantul, e vizibil!Chiar dacă mie-mi pare arogant,Transmite un fiorContinuă lectura „Georgeta Rada”

pe-același loc umbre trecătoare,doruri vagi de reverii,noapte și zi,în devenirimelancoliicaută cenușa foculuiși vântul întorspe fața ce plânge tâmpla ulmului,trunchiul tânăr,fără muntetimp de izvorcu apă albăce duce sărutul cruguluila rădăcina braduluicu cetină miruită fără grabă. urme opriteprind și aprind amintiri,gând viscolit înspre azicând leagăn versul cu frunzede cerul opac,și umbra mierlei cântă„mi-e dor de freamătul deContinuă lectura „Cristina Copia”

E seară E seară, în liniște luna se-nchină,Pornesc cu gândul către codrul larg,La pas cu nelipsita noastră vinăCând străbăteam pădurile de fag. Lăsam izvoarele să curgă-n palme,Al mâinilor căuș, mi-l sărutai,Pierdută în străfundurile taleNevrând, mereu, acolo mă găseai… La sfat cu luna printre gânduri,Te așteptam, ades să îmi redai,Lumina, amorțită printre mituri,Prin cetina ce duceContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

ClipeleAlexandrina Iurcu Balan Clipa, a vieții enigmă, o primă martiră,se naște murind într-o chemareademenitoare a timpului,în necuprinsul înaltului,în veșnicia neantului. Dispar clipele nesimțite, pierdute,trăite, durute, arse de dor, țesute în vers…Se duc în lumină, în hău sau în tină,în vag univers. E un mister viața lor efemeră…a clipelor toate, născute și moarte,ce-n sorți de secunde,Continuă lectura „Alexandrina Iurcu Bălan”

DUMNEZEUAutor: Coman Claudiu Nicolae Astăzi mi-a fost dat să-l întâlnesc pe DumnezeuRătăceam pierdut, m-a abătut de la drumul meu,Iubirea, grația divină și-a revărsat-o asupra meaAm deschis ochii, era peste tot, era în fața mea. În genunchi căzut, cu lacrimi de bucurie pe obrazNu mai eram oaia cea pierdută, eram în plin extazCalea pe care eram,Continuă lectura „Coman Claudiu Nicolae”

SecvențialePande Ionut Se fierb în creuzete și cer, și infinit;Ce tunete! Ce fulger! Se răstignesc ecouri;Mai jos, micimi de umblet, povară de egouri.Din pulbere și mituri, aprinse lumi se-nghit. În vârf de vânturi sure, ambiție și rut.Un soare se tot teme luminii să-i mai șadă.E mintea risipită, în neuroni, o nadă.Pe buzele cernute, emoții seContinuă lectura „Ionuț Pande”