Cristina Tunsoiu

Întrebare Din file îngălbenite, prin aburi de istorii,Mocnesc mustrări tacite, ale apusei glorii…Răzbat îndemnuri mute de la alese nume,Dar neamurile surde s-au răspândit prin lume! Semințe-n zări purtate de vântul pribegiei,Cuvântul libertate deschis-a porți urgiei…Nimic nu compensează statutul de,, străin ”,Te  simți respins și singur, când nu ai rădăcini. Ți-e dor de-o simplitate a națieiContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Petre Vatuiu

Cântec trist Eu n-aș numi nicicum însingurareAceastă stare-a despărțirii noastre.I-aș spune cântec trist despre iubireȘi l-aș cânta în nopțile albastre. Și nu mă tem că m-ar putea ucide,De tine, dorul care strâns mă ține,Când știu că prins voi fi o veșnicieSă descifrez trăirile cu tine. Te-ai dus la timp, să nu mor prins în vraja-ți,SăContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Nicoleta Lupu

Pământ sacru Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,Când pâinea frământam cum frământam țărâna,Pământul era sacru, cu mâna modelat,Că Dumnezeu și muma se contopeau în una. Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,La miază-zi curgeau secatele izvoare,Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,Bolboroseau pâraie de lacrime amare, PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,Ne vindem precumContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Georgeta Istrate

INVOCAREGeorgeta Priviți, mărețe umbre: Mihai, Ștefan, Corvine,O vatră milenară ajunsă în ruine,Priviți în ochi poporul, ai voștri strănepoțiPlecați, cu milioane, pe la străine porți! Din nou urgia sorții s-a abătut spre noi,Suntem cuprinși de teamă, de griji și de nevoi,Din nou războaie, foame, cutremur, pandemiiȘi-s secerați în lume, mulți vârstnici și copii… O hidră nevăzută,Continuă lectura „Georgeta Istrate”

Lidia Stan

Umbra Îmi sunt stăpâna umbreiȘi umbra mă subjugăMiroase timpu-a miereȘi tălpile a fugă Căci ce sunt eu, pândindEternitatea clipeiDoar hoțul ce se-ascundeÎn lacrimile-aripei Un biet nebun, pictândPe șevaletul viețiiUn curcubeu de vise,Pândind din bezna ceții Un laș și-un mincinosPrin umbre și luminăUmil stau la hotarulDintre iertări și vină Și mă cuprinde spaimaDe trecerea fecundăPăcat deContinuă lectura „Lidia Stan”

Mirela Butacu

BALADA FRUNZEI Sunt frunză azi și toamna însorităMă ține-n ram sub adieri de vânt.Sunt frunză azi, puțin îngălbenităȘi privesc cu teamă spre pământSunt frunză azi…de toamnă-ndrăgostită. Mă arde bruma-n nopțile cu stele,Dar soarele mă vindecă ușor;Miroase-a toamnă-n gândurile mele,Căci toate primăverile mă dorȘi le simt în mine tot mai grele. Tot aștept pe ram, ca-nContinuă lectura „Mirela Butacu”

Camelia Corina Boț

Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Lorica Mihăilă

Atât a fost… M-am așezat pe caldarâmul viețiiprivind la pietrele din el, pe rând,un loc au ocupat în plaja sorții,au viețuit acolo și în gând. Au tot trecut prin pace, prin războaie,au râs și-au plâns cu lacrime de ploice le-au spălat adesea de noroaie,nebănuind infernul de apoi. Au alinat de-atâtea ori durereace-a cauzat-o spațiul dintreContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Luminița Trăistaru

Din lut și duh Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,I-ai spus să fie roditor ca pomul,Lumina să-ți urmeze pe-al său drum. I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,L-ai păstorit cu duhul tău divin,Dar Doamne, stropul rău de necuviință,S-a strecurat în cupa lui de vin. Și-a devenit un fel deContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

Dragoș Radu

Tablou floral Au înflorit din trupul meu și criniiDe parcă m-a îmbrățișat zăpadaPetale de salcâmi ca peregriniiÎn zbor își desfășoară cavalcada În pieptul oaselor și chiar din brațeeu o să-mi fac un foc înalt de preriesă-mi ardă nopțile trufașe, hoațefrisoane delirante să se sperie Să îmi erupă rădăcini din gambeiar în pământ să mă cununeContinuă lectura „Dragoș Radu”