Arhive etichetă:Poezie

Omagiu Coboară încet cortina de plumb.E ultima scenă a vieții.Încerc să m-adun, să zâmbesc, să nu plâng,Dar lacrimi de sânge-mi inundă privirea.Nu, nu pot fi imun! Sunt doar un nătâng!În depărtare, sinistre schelete dansează cu surle și tobe.Să fie morganele fete?!Sau cucuveaua ce cântăSă fie o cobe?! Demult ai promis:„Când voi fi liniștit, voi scrieContinuă lectura „Maria Chelban”

Amara lacrimă a uitării ,, DACĂ MÂNA TA TACEE PENTRU CĂ E O SCOICĂ”adusă din adâncuride mare, la mal…Mi-am zidit zâmbetulpe o lacrimă și în sufleto iubire stoică,să o sorb cu nesaț din al vieții pocal.Dacă ochii tăi tac,e pentru că privirea-ți vorbește,despre vise țesuteîn albe dimineți.Ce crudă e tăcerea…când ea ne șoptește,cum visând, săContinuă lectura „Anca Man”

AU SUNET DE-ARGINT „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”,Acum intru în crângul ce frunzele-și ninge,Lumina-o dungă-ntre arbori-se frânge,Dar umbre, din suflet, cărarea n-au șters. Spre obârșii mă-ndrept, cu stejărișul mai des,Bunica venea din arealul acela statornic,Cu codri, izvoare și mituri -comornic-„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”. Au sunet de-argint întâmplările, ecouContinuă lectura „Savolta Lotica Vaida”

Nostalgii ,,CÂND VOI FI LINIȘTIT, VOI SCRIE UN VERS „În care să te descriu, frumoasa mea,Ca pe-o floare de crin și-al meu univers,Ce-a strălucit în viața mea, ca o stea! Glasul tău, ca scâncetul unei vioriÎmi mângâia auzul și sufletulCe ți l-am dăruit pentru dulci fiori,Când pe buze îți apărea zâmbetul. Părul tău, ca oContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Dacă „DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂ”,Dacă sufletul în chinuri îți zace, înseamnă că așa a fost scris,Dacă inima ta plânge fără oprire, înseamnă că iubești,Dacă îți dorești mereu fericire, înseamnă că trăiești. Dacă visul nu contenește să vină, înseamnă că încă mai speri,Dcă în ochii tăi totul e o ruină,Continuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Marius Ionescu Dacă mâna ta… DACĂ MÂNA TA TACE E PENTRU CĂ E O SCOICĂce-şi ascunde secretele şi amintirileca într-o valiză venită dintr-un lung voiajde pe mare… Dacă mâna ta vorbeşte, e pentru că e un valcare urlă din adâncul amintirilormesaje de luat aminte şi de învăţatdin stele… Dar mâna tanu era decât o amintirecareContinuă lectura „Marius Ionescu”

TRAISTARU LUMINIȚAUn murmur ,,Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”,Se aude un murmur născut de dorințe,În mine se naște un alt universCe-și scutură rodnic astrale semințe. E liniște mare și-i totuși furtunăDe șoapte obosite, ce nu se oprescSă caute întruna o geană de lună,Să țeasă un vis despre aripi ce cresc. Când luna seContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

LILIANA POPA „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”și versul a rămas neșters scria Bacovia cândva într-o clipă rătăcităde alții tălmăcităera doar un popasun gând fără glascăci viețuiaîntr-un perpetuum mobileal imaginaruluiefigia hoinaruluipe care îl respira și îl trăia în liniștea safără conturdeleaturprecum un zeuinstantaneu sensibilitatea sao stare de spiritLirica sa, depresiv-nevroticăhaoticăLirica sa, existențialăesențialăsubstanțială vețiContinuă lectura „Liana Popa”

CRISTIADES MARIANA CÂND VOI FI LINISTIT VOI SCRIE UN VERSMiercuri, primăvara… „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”despre albastrul și liniștitul mersal secundei acesteia de miercuri,într-o primăvară, în Univers… Când norii plâng și-n râuri crețe trecspre alte mari ținuturi cu odihnă și popas,aici, în lumea mea rămasă pe o bancă veche,e doar o altăContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Vecin cu urgia „Când voi fi liniștit voi scrie un vers”sub ploaia surdă din miezul de noapte;doar pături de ceață mă-ngroapă din mers,miroase-a tutun și-a capete sparte. Ecoul de tun se sparge departe;lumini de poveste sub cerul de smoală,negrele păsări mai cântă în șoapte,lumea-i cernită și viața e goală. Dinspre apus se strecoară doar umbre,tristeContinuă lectura „Lorica Mihăilă”