Arhive etichetă:Poezie

GEORGE GÎTLAN „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”cu litere de plumb apăsător,ca o piatră de mormântsub care ultimul cuvântîși va dormi, chircit, întâiul dor. și cerul violet o să mă mustre,în ochii grei se va stârni potop,se va întuneca pământul tot,deasupra locuințelor lacustre.„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers” Redactor: Ionuț PandeContinuă lectura „George Gîtlan”

   Tăceri DACĂ MÂNĂ TA TACE E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,Asurzitor de liniștită e uitarea,nu am rămas decât cu o tăceredincolo de clipele fulguite de sublim,nu ești decât o amintire ce traverseazăprin clipele mele de somn, de împăcare,o limpede lacrimă de îndurerate,erai frumoasa din poemul neterminat,o silabă nespusă cu toată durerea,dragostea nu are început, doarContinuă lectura „Luigi Stoicescu”

Lacrimi prin… toamnă Covor de frunze arămiiCalcă pașii mei, cu sfială,Știind că fiecare frunzăE-o lacrimă de pom, amară. Știu, toamnă dragă, ești pe drumȘi ce grăbit îți este pasul…Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,Dar lacrima-mi îneacă glasul! Plânge și cerul plumburiuȘi plâng și eu, cum fac ades,Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:„Când voi fi liniștit, voiContinuă lectura „Maria Ciurea”

Toamna vieții meleLidia Stan Pleacă-ncet prin miriștiVara, spre apusPrăfuită toatăȘi cu gândul dus Din culcuș de ceațăDimineți se scoalăCu ochi-nroșitiȘi privirea goală Două vaci, aleneNegre cum e muraPărăsesc în silăAdormite, șura Câinele din lanțDă încet din coadăMerele prea coapteCad trist în livadă Vântu-agață linFrunze prin fușteiAlbine-ncărcateSe-ntorc în știubei Și foșnesc popșoaieÎntr-un câmp vecinBoabele de vieSeContinuă lectura „Lidia Stan”

Am fost şi sunt        de   Anatol Covalli Am fost şi sunt. Am fost în începuturiîncrezător, senin şi plin de-avânt.Sunt azi, bătut de ale vieţii cnuturi,o frunză ce-o să intre în pământ. Am fost şi sunt. Ce amintiri sublimeîmi povestesc de tinereţea mea!Sunt înţelept şi plin de profunzime,dar crucea ce o port e tot mai grea.Continuă lectura „Anatol Covalli”

Când apusul își stinge culoarea Într-o zi am să plec pe al stelelor drumÎn cătunul de naștere-al Lunii,Și-oi trimite spre voi adieri de parfumÎn amurguri cu jar în petunii. Voi veni uneori cu arome de mir,O aripă în umbra pupilei,Sărutând cu nesaț picătura de norVoi fi ploaia din gleznele zilei. Prin fânețe-oi rămâne treierând amintiri,CândContinuă lectura „Daniela Konovală”

Puritatea vieții Cu pași lenți,parcurg labirintul vieții,ascultând,parcă vrăjită,fiecare respirațieabsorbităde melodiilece izvoresc din fiece Nimfă;magia se-mpleteștepe sub genele-mi lungi,proiectându-seacolo undenimeni n-a cutezatsă ridice voalulpentru a culegepuritatea vieții. Conciliere cu moartea    Târâi existențaneființei mele pe podelele tocitede tălpile pline de crăpături,câte-o lacrimă se desprindedin călcâie, oftând a jale… S-au despuiat mușcatelea nu știu câta oară,pârâul iarăși, și-a băutContinuă lectura „Camelia Corina Boț”