Mi chiedo Mi chiedo,chi sia questo grande pittore,che ha dipinto la natura,con vari colori incantevoli.Ha svuotato tutta la speranza sui pratie nelle foglie degli alberi;ha rilasciato la libertà nel cielo infinitoe nello scorrere del fiume,avvolgendone la terra,alla montagna ha donato sensualitàe ha dato vita ai raggi del sole.Mi chiedochi sia questo grande pittoreche ha nelContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Arhive etichetă:Poezie
George Ceaușu
DOR DE DORAutor: George Ceaușu Dor îmi e de paparudeCu trupuri crude și nudeCe invocau trivialFenomenul pluvial. Dor de-un munte născătorDe cascadă, de izvor,Ce din pântec izvorășteȘi spre câmpie tot crește. Dor de vocea diafanăA mamei ce cânta-n strană,La Paști, dar și la CrăciunȘi mi-a sădit un gând bun… Azi, privind cerul d-azurFără de niciunContinuă lectura „George Ceaușu”
Dorel Rotariu
SuntAutor : Dorel Rotariu Cine sunt? Voi fi poveste…Astăzi curg din întâmplareaVrută de Cel care Este,Strecurându-ne suflarea! Sunt un licurici ce ardeTușul nopții din obroace,Sunt biciușca ce desparteDuhul rău de cel ce-mi place! Sunt o boare ce adiePeste-aleanurile stinse,Înviind o ciocârliePrin zăvoarele deschise! Sunt un val care urmeazăCalea care-i a oricui,Ce naiv încă viseazăLa oContinuă lectura „Dorel Rotariu”
Cristina Ghindar Greuruș
Dor nebunAutor: Cristina Ghindar Greuruș Sădit în suflet îmi e dorulȘi cu durere izvorăște.Nu vrea să-și ia din mine zborul…Să mă sugrume se trudește. Crude sunt nopțile când singurMă zbat în flacăra-i aprinsă.Privesc spre stele trist, nesigur,Ștergându-mi lacrima prelinsă. El mușcă voluptos din mine,Din inima înlăcrimatăȘi trivial, printre suspine,Mă bântuie ca niciodată. Iubirea-mi sfântă, diafană,M-aContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”
Marin Rada
ASEMĂNARE Marin RADA Știam că n-ai să viinici azi, nici mâine,mai e o noapte albăîntre noi,la ușa meas-a pripășit un câine,are ceva-n privireca și noi, În vis te-am întâlnit,a câta oară,dormeai pe-un baldachindeschis,voiam să te trezesccând lin coboară,luminile din stele-nparadis, Dar s-a închis fereastra,părea o baricadămenită să despartăcărările din vis,la ușa meas-a pripășit un câineșiContinuă lectura „Marin Rada”
Elena Coca Mahalu
Și mi-e dor…Autor: Elena Coca Mahalu Și mi-e dor, când iese lunaPrintre stele, diafană,Parc-ar vrea să-mi spună-ntrunaCă sunt de tată, orfană. Lacrimile reci și crudeTunele-au sădit pe obraz,Trivial, dând să sugrumeAl amintirilor răgaz. În al umbrei întunericFlacăra-i mistuitoare,Izvorăște sub genericScris de luceferi, în zare. Voluptos, se zbate-n chingaD-azur, a nopții perfide,Nevrând să asculte rugaSimțămintelor fluide.Continuă lectura „Elena Coca Mahalu”
Violetta Petre
Gândul meu spre tine zboară…Violetta Petre Gândul meu, dulce povară, traiectoria își schimbăȘi pe-aleea toamnei tale, dorul, printre frunze,-și plimbă…Te găsește-așa frumoasă, ca un răsărit de soareȘi cu dragoste de mamă mi te-alint din depărtare. Înc-o toamnă-și pune-amprenta peste umeri, peste frunteCa și vara mea, dar mie, mi-a pictat tâmple cărunte.Timpul nu-ți atinge-obrajii, trece doarContinuă lectura „Violetta Petre”
Ionuț Pande
Ab absurdoPande Ionut Însprâncenată iarbă sub ochiul de reflux;Amiezile rotunde se zbat sub piatra albă,Mai gem în lut impulsuri, mai zace-n gropi o salbă,Din timp lichid-oceanul, un ne’ncăput eflux. M-ai nămețit, clepsidră, pe fundul unui vas!Depunere de clipe în tartrul unui axis.Pământul bea cu sete din sângerândul praxis,Tot roade-adânc un vierme din foaia de Atlas.Continuă lectura „Ionuț Pande”
Flori Cristea
Tată, iar mi-am rupt genunchiul Uite, tată, sunt iar mică.Vino, dar, și mă ridică,Din cel colb, din spinii verii,Nu știu lecția căderii! Vino, tată, și mă ia,Sus, pe norii albi, de nea,Când strigam în cor, de zor,Avionul cu motor. Erai, tată? Nu erai?Ești acolo, sus, în rai?Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?Vieții mele, călător?Continuă lectura „Flori Cristea”
Viorel Birtu Piraianu
UmbreBirtu-Piraianu Viorel30 august 2023 pășeam spre mare printre vechile portalurilovindu-mă de treptele singurătățiica o lumină înfundată în a sa dureretreceau talazuri printre albastre brațepe țărm femeia mă privea intensîn cârduri stele se mișcau aieveatrăgând în valuri umbre plineprin văile de locuri eu o rugam să plececu mâna albăși-a aruncat pe umeri flamida neagrăși mi-a șoptitiubite…vaiContinuă lectura „Viorel Birtu Piraianu”
Zbor spre înălțimi 