Flori Cristea

Tată, iar mi-am rupt genunchiul Uite, tată, sunt iar mică.Vino, dar, și mă ridică,Din cel colb, din spinii verii,Nu știu lecția căderii! Vino, tată, și mă ia,Sus, pe norii albi, de nea,Când strigam în cor, de zor,Avionul cu motor. Erai, tată? Nu erai?Ești acolo, sus, în rai?Ești pe-o stea? Ori pe vreun nor?Vieții mele, călător?Continuă lectura „Flori Cristea”

Adrian Vasile Iftime

Efemer Mă freamătă de tine timpul,Acestei clipe care ni s-a dat,Să cucerim doar astăzi amintirea,Alunecării noastre sfinte in păcat. Sunt vii piroanele pe tâmple,Și judecata aspră-a vinului aprins,Pornit ca un tâlhar la o răscruce,Să-mi fure anii mei definitiv. Și simt cum soarta ma-nconjoară,Peste răstimpul meu pierdut din lut,Și nu voi fi nicicând ca prima oară,CândContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

Paul-Andrei Rîpă

Viaggiatore La madre Terrasembra una fornace:il suo caloresale piano piano,mi attraversa,raggiunge i miei occhi,li sento bruciarecome carboni ardenti.Divento cenerefra le mani di mia madre.Di là il vento caldomi libera.Io,un viaggiatorefra le stelle. Călător Mama Terrapare că este un cuptor:căldura eiurcă încet încet,trece prin mine,ajungându-mi ochii,le simt cum ardprecum cărbunii incinși.Devin cenușăîntre degetele mamei mele.De acolo,Continuă lectura „Paul-Andrei Rîpă”

Daniela Damian

Sufletul meu Sufletul coboară-n zori, pe pământul încă viu,Hoinărise un timp prin astre…Noaptea trupul mi-i pustiuHeruvimii de mătase l-au ademenit prin visIar Arhonii fără suflet, ceru-întreg i l-au promis. Și-au mințit că sunt atee și că trupul mi-i plăpândFluturii îmi pun pe gene, vise care nu se vând,Dar spre marea lor uimire, din dorințele lumeștiAmContinuă lectura „Daniela Damian”

Viorel Birtu-Piraianu

Tăcerea clipelor ce mor am pășit dincolo de uitareo treaptă ruptă în drumul către cerun declin știutde nimeni cerutde mult așteptatsunt un rapsod tăcutal frunzelor ce mor, se ducstrâng obosite visetrec și trecnu mai apuc să miros parfumul florilor de nucazi știutotul a fostdin dragoste făcuto dragoste ucisăde mine, de tineacum ascult stânca cum plângeînContinuă lectura „Viorel Birtu-Piraianu”

Flori Cristea

Cacealma Copil sărac, rupeai și tu, ca mieii,Cu dinți de lapte-a vieții iarbă dură,Și te visai pornind din bătătură,Cu spadă, coif și argintat-armură,Așa, firesc, dând curs și tu ideii,Că viața e ceva gen „mură-n gură”. N-a fost așa! Ți-au spus-o răni adânci,Care-au însângerat de-a lungul vremiiȘi pielea ta și florile poienii,Când Moș Crăciun, pe rând,Continuă lectura „Flori Cristea”

Camelia Boț

Zbor spre înalt   Pe o alee cu teii înflorițila o masă de piatră rotundă,azi, poeții-și scrijelesc pe pânza sufletului,cu cerneala adunată-n călimara deznădejdii,zbaterile clipei în căutarea poemuluicare să-i așeze lângă Luceafărul făr’ de pereche… Tot, azi, poeții nu mai știu,că orice zbor spre înalt,nu e o joacă de copil,e un har care te poartă prin furtuni,prinContinuă lectura „Camelia Boț”

Marilena Răghinaru

Invită-mă! Invită-mă în templul Zeiței de CleștarSă retrăiesc povestea din nopțile bizareÎn care hoinăream nebuni prin calendare…Te-aștept doar cu un zâmbet și-o floare-n buzunar. Invită-mă apoi pe crestele-nghețate,Cu troica să gonim prin albele troiene,Șoptește-mi la ureche povești norvegiene,Zidește-mi din omături angelice palate! Invită-mă pe Lună și spune-mi, dacă vrei,C-am devenit regina seraficilor aștri,Seduși de puritateaContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Maria Apăvăloaie

Zece ceruri de lumină Zece ceruri de lumină ne despart de mântuire.Și o salbă de păcate garnisită-n dulci poveri.Dar noi nu privim spre ceruri, unde îngeri ni se-arată.Și-alergăm mai rău ca orbii într-o lume-ntunecată,Guvernată doar de pofta adunării de averi. Zece ceruri de lumină ne despart de adevăr.Și un cufăr plin cu visuri iluzorii, deșănțate…UndeContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”

Constantin Mosor

URECHEA LEGII-AUDE RAR! Ce vă mirați? N-ați mai văzutCopaci dormind pe rădăcini,Când noaptea umblă prin grădini?Dar, iată un copac căzut! Păcat și mare și urât.Vântul cel rău n-a fost pe-aici!Or fi trecut doi licuriciCredeți că ei l-au omorât? Bietul copac era bătrân!M-așez o clipă în genunchi…Văd urme de tăiș pe trunchi!Securea s-a ascuns în fân!Continuă lectura „Constantin Mosor”