Dans lentLidia Stan Se zdrențuiește-n piatrăCărarea către visȘi zboară fluturi roșiiPierduți prin paradis Suspină lung ,o umbră ,În temelii ziditInelul sorții plângePe cel ce-a fost iubit Ieri nopții i-am cusutHlamidă de argintȘi am turnat otravăÎn cupa cu absint Ne cheamă surd sămânțaDin ancestralul lutToți diavolii și sfințiiAbsintul l-au băut Și-n visul orb de piatrăRănit deContinuă lectura „Lidia Stan”
Arhive etichetă:Poezie
Cristina Ghidar Greuruș
Cum ți-e viața? Cum ți-e sufletul? Te doare?Rănile s-au vindecat?Și mai spune-mi, visul, oareS-a pierdut? Ți l-ai uitat? Cum ți-e inima? Mai plânge?Mai e tristă și acum?Suferința nu-i ajunge?N-ai pornit pe un alt drum? Cum ți-e mintea? Este trează?Te mai poți gândi vreun pic?Sau ea încă mai viseazăȘi mai speră la nimic? Cum ți-e lacrima?Continuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”
Nicolae Toma
Și noi suntem români Pleacă românii din țarăSe duc precum păsările călătoareȘi cine știe când se vor mai întoarceVreodată români cum au plecat De ce să mai stea într-o țarăUnde sunt mai străiniDecât străinii care ne-au copleșitCu bunăstarea promisă Pâinea noastră cea de toate zileleTot mai neagră și mai asprăTot mai greu de agonisiti-a gonitContinuă lectura „Nicolae Toma”
Liliana Răcătău
Artificii Artificii sonore spargceru-n fâșii,Luna bălaie ar vrea să se-ascundă.A nopții maestră de ceremoniiÎn așchii de foc veșmântu-și inundă. Parcă s-a rupt o bucată din ea.Cum s-o lipesc să nu se cunoască?Ar fi de-ajuns o sclipire de stea,Rănile arse să-și învelească. Parc-aș mai vrea să o am felinarAtunci când cerul va pleca la culcare,Nu vreauContinuă lectura „Liliana Răcătău”
Ionuț Pande
CărareIonuț Pande Din depărtări se-apropie apusul.În răsărit se sting fantasme.Cerul e un albastru vânzolit.Pașii opresc pământul să crească.Vreau să-mi cânte pasărea de Voroneț,în biserica inimii,imnul răsăritului de soare-apune,din curcubeul ploilor văratice,să mă dezvieț în dulceața cuvântului!Unde-am rătăcit bănuțul?!Din mare, cuvântul îmi face Cărare… Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru) Redactor șef: Camelia Boț
Gina Munteanu
Sfârșit de an Mai număr zilele din anCe se grăbesc să se sfârșeascăÎn timp ce nostalgii noianMai vor cu amintirea să mă urmărească. Îmi picură lacrimi de cearăPe sufletul ce veselia a uitat,Cu umbra zâmbetului de odinioarăMai cred în revenirea timpului lăsat. Fulgii de nea se-mpotrivescSă zboare cum făceau anii trecuți.Nici oameni de zăpadă nuContinuă lectura „Gina Munteanu”
Andreea Văduvă
Colinda se aude rarAutor: Andreea Văduva Colinda din strămoși,Se-aude rar prin sate,Puțini sunt bucuroși,Având porți ferecate,Uitănd de „Leru-i ler!”,Și de Nașterea Sfântă,Cu chei, lacăt de fier,Tradiția înspăimântă.Colinda din străbuni,„Jelește” prin cătune,Și-n sobă doi cărbuni,Ard de parc-ar spune,Povești… de-odinioară,Cu cei „duși” în alt loc,Cu lemn la subțioară,În Cer s-aprindă foc.Colinda din bătrâni,Nu prea are urmași,Căci mulțiContinuă lectura „Andreea Văduvă”
Lucian Domșa
Fragment din romanul „MĂRIUCA” (apărut la editura StudIS în februarie 2022) (…) Seara s-a lăsat peste sat ca o mantie întunecată. Colindătorii își croiau drum prin omătul ce le ajungea până la genunchi, înaintând încet sub puzderia de fulgi albi. Pamfil a lu’ Cremene mergea în față, încercând să facă urme prin zăpadă, iar înContinuă lectura „Lucian Domșa”
Violeta Andrei Stoicescu
Târziu Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine…Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,Toate dorm… doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină. Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare…Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghereŞi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere. E târziu… iar dinspre mâineContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”
Petronela Mocanu
Doamne dacă mă iubești Doamne dacă mă iubești ,și Te doare-al meu suspin,Aruncă-mi din Sfânta-Ți palmă,niscaiva stropi de seninSă-i zidesc pe tâmpla zării, din care astăzi se-adapăNămeți de-ntuneric crud, ce cu sete zorii-ngroapă Să-i așez pe vârf de munte, unde-și au credința braziiCând izvoarele se ceartă, să-mi lumineze obrajiiPrintre ramurile verzi, să străbată cu dorContinuă lectura „Petronela Mocanu”
