Arhive etichetă:Poezie

Silabe ninse Blând, tăcerea orei leagană chemări,Dorm cocorii umbrei în dospiri de rouă,Strecurând o taină peste depărtăriLuna-și suie gândul în poemă nouă. Șoaptele-și măsoară bobul de nisip,În clepsidre oarbe curg silabe ninse,Din rostiri de ceață vise înfiripÎnundând înaltul bolților promise. Veacul se grăbește în cadențe mov,Culegând din iarbă îngeri fără harpă,Lumea își rezervă loc într-unContinuă lectura „Daniela Konovală”

Pilde „Ce dai cu stânga să nu știe dreapta!Milostenia n-o face cu cine ți-e neam!La nimeni să nu te lauzi cu fapta!”Așa-mi spunea mama când copilă eram. Priveam atunci cu nedumerireCum curge firescul nestingherit,Cuvântul cu aură de nemurireIeșea din gura mamei, smerit. Fiecare zi era o poveste,Un puzzle cu ițe de neînțeles,Pildele mamei acum suntContinuă lectura „Liliana Răcătău”

BALADA RUXANDREI * Fusese furtună de fluturi și flori…Pe-un pod curcubeu ferecat în culori,Cum cerul făcuse un pod fermecat,Venise măiastra în zbor la palat. Era Fata Verde-a lui Verde-mpărat…Dar cine mai crede-ntr-un basm ferecatÎn cartea cu prinți și cu fete de crai,La nunta de flori de dinvale de Rai Cu fluturii cai aripați, la caleștiLaContinuă lectura „Georgeta Rada”

TU, FEMEIE, SÂMBURE DE LUNĂ…Autor : Angelica Manole Tu ești sâmburele de lună ce a căzut în roua începutului pe pământul însetat de cunoaștere. Purtai aripi de lumină, foc și nemurire, atunci și acum… mereu. Rădăcinile tale au prins în brațele de dor timpul și au frământat lumea. Ai suflat peste întinderi și gramul deContinuă lectura „Angelica Manole”

AL CINCILEA ANOTIMP Marin RADA Inima meaeste acum la marginea mării,valuri se spargpe nisipul neprimitor,stropii mici,în aerul înserării,mă lovesc peste frunte,ușor, Pe buze, gustul de sareîmi place,după atâtea gânduriîncercate de dor,sunt la marginea măriisau la marginea lumii,se pare,glasuri strigă în pieptu-mi,răscolitor, Se răsucește în adâncurichemarea,valurile șterg pașii micipeste timp,în noapte sufletul, mareavor scrie cu sarealtContinuă lectura „Marin Rada”

Judecata de Petre Poștașu’ Se aprind lumânări. E-ntuneric de cândBezna nopții s-a-ntins peste bietul pământ.Nu mai sunt clopotari și se moare tăcut,Teama pune-ntrebări: ,,oameni buni, ce-am făcut?” Căutăm către cer îndurare, dar cumNu vedem cât de rău am făcut până-acum!?Câte vieți am dormit, câte vieți am fost orbi?N-am văzut cum ne cresc ciocuri, gheare deContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Dragobete-Zeul Iubirii Îți amintești iubitul meu romantic,De-o zi din făurar, de Dragobete,Când pe-aleea c-un vânt primăvăratic,Mi-ai înșirat albi ghiocei prin plete? Plin de tandrețe m-ai luat în brațeȘi pătimaș mi-ai dat o sărutare,Sub mângâierea unei raze hoațe,Ce se juca pe fața-mi zâmbitoare. Apoi, cu pași ușori și prinși de mână,Am cutreierat parcul deșteptat,De năvalnicii fiori,Continuă lectura „Felicia Percec”

VIS DE PRIMĂVARĂPe geana dimineții încă dormea un vis.Se făcea că ninge cu floare de caisȘi fluturi bezmetici dormind în crisalidă,Se grăbeau să iasă din starea de omidă. În podul palmei mele un zarzăr mititel,Dădea semne de viață că s-a trezit și el.O primăvară-ntreagă în geamul meu băteaȘi i-am deschis fereastra să intre-n casa mea.Continuă lectura „Adriana Rușățeanu”

De-aș puteaAutor Ioan Avram De-aș putea, aș vindeca pământul,Tratându-i cu miresme ai săi rărunchi,I-aș coase rănile, potolind avântulCe sfârtecă bucățile din trunchi. I-aș unge rănile cu mir și smirnă,De rele și păcate să se spele,Salvându-i bogăția lui eternăCu oameni iubitori de stele. Ce bine-ar fi de aș avea putereCa un Hercule, pământul să-l salvez,Să-i ogoiescContinuă lectura „Ioan Avram”

În arborii trist amorțiți…​Și totuși există nădejde,Când nu vrem a fi rătăcițiIar toamna pe frunze s-așază,Pe arborii trist amorțiți!​Și totuși există lumină,Cât vrem a trăi fericiți,Chiar dacă e noapte-n grădinăȘi-n arborii trist amorțiți…​Și totuși există o viață…Să stăm lângă dânsa smeriți,Chiar dacă o frunză e moartă,În arborii trist amorțiți!​Și totuși există nămeții,Când credem că suntemContinuă lectura „Mirela Șoimaru”