Arhive etichetă:Poezie

CRISTIADES MARIANA CÂND VOI FI LINISTIT VOI SCRIE UN VERSMiercuri, primăvara… „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”despre albastrul și liniștitul mersal secundei acesteia de miercuri,într-o primăvară, în Univers… Când norii plâng și-n râuri crețe trecspre alte mari ținuturi cu odihnă și popas,aici, în lumea mea rămasă pe o bancă veche,e doar o altăContinuă lectura „Cristiades Mariana”

Vecin cu urgia „Când voi fi liniștit voi scrie un vers”sub ploaia surdă din miezul de noapte;doar pături de ceață mă-ngroapă din mers,miroase-a tutun și-a capete sparte. Ecoul de tun se sparge departe;lumini de poveste sub cerul de smoală,negrele păsări mai cântă în șoapte,lumea-i cernită și viața e goală. Dinspre apus se strecoară doar umbre,tristeContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

GEORGE GÎTLAN „Când voi fi liniștit, voi scrie un vers”cu litere de plumb apăsător,ca o piatră de mormântsub care ultimul cuvântîși va dormi, chircit, întâiul dor. și cerul violet o să mă mustre,în ochii grei se va stârni potop,se va întuneca pământul tot,deasupra locuințelor lacustre.„Când voi fi liniștit, voi scrie un vers” Redactor: Ionuț PandeContinuă lectura „George Gîtlan”

   Tăceri DACĂ MÂNĂ TA TACE E PENTRU E O SCOICĂ, Atunci,Asurzitor de liniștită e uitarea,nu am rămas decât cu o tăceredincolo de clipele fulguite de sublim,nu ești decât o amintire ce traverseazăprin clipele mele de somn, de împăcare,o limpede lacrimă de îndurerate,erai frumoasa din poemul neterminat,o silabă nespusă cu toată durerea,dragostea nu are început, doarContinuă lectura „Luigi Stoicescu”

Lacrimi prin… toamnă Covor de frunze arămiiCalcă pașii mei, cu sfială,Știind că fiecare frunzăE-o lacrimă de pom, amară. Știu, toamnă dragă, ești pe drumȘi ce grăbit îți este pasul…Aș vrea o clipă să-ți vorbesc,Dar lacrima-mi îneacă glasul! Plânge și cerul plumburiuȘi plâng și eu, cum fac ades,Sub alba tâmplă, găndu-mi spune:„Când voi fi liniștit, voiContinuă lectura „Maria Ciurea”

CU CAPUL ÎN NORI de Marian Florentin Ursu * Sunt doar un om cu capu-n nori,Ce toarnă vin peste cuvinteCând pleacă stoluri de cocoriCu toate-aducerile-aminte Nu sunt nici bun, nu sunt nici rău,Nu vreau nimic, nu cer nimic,Mă-mpiedic de destinul tăuSau e oraşul foarte mic Pe câmpuri sunt prea multe flori,Pe drum prea multă inerţie,SuntContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Și toamnă iar… Adie iar o toamnă a-ntristareÎn viața ta, în viața mea păgână,Se mistuie răstimpu-n calendare,Un murmur trist natura doar îngână. Și te privesc tăcut, și-aș vrea să-ți spunCă nu mai pot, mereu, în al meu gând,Să te divid, apoi să te adun,Să număr toamnele pe rând. Nici nu mă mai pricep să teContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

PORTRET Mi-e dor de toamna din grădină,Când vântul flașnetar cântaPe armonii de violinăPovestea mea, povestea ta.. Te mai aștept pe banca veche,Privirea-mi caută în zadar,Căci toamna noastră neperecheE în album, într- un sertar. Doar eu mai sunt în parc și plouă,Și dorul meu, ca mine trist,Mi-a împărțit lumina-n două,El, ambulantul portretist. În mâna lui luminaContinuă lectura „Georgeta Rada”

ARUNCĂ POVERI!Georgeta Radu Sisifice poveri pierd rostul vieții,în drumul lumii pe versanții vremii,în nopți târzii sau miezul dimineții,în goana măsurată în decenii. Zadarul vieții-ntunecă simțireși golul e-adâncit prin nerăspunsce crește, ‘n pofta de îmbogățire,un vierme, care sapă-n om, ascuns. Zi după zi, crezi că păcălești Moartea,zărind comori în orișice gheșeft,uitând că ea își ia totContinuă lectura „Georgeta Radu”

Toamna vieții meleLidia Stan Pleacă-ncet prin miriștiVara, spre apusPrăfuită toatăȘi cu gândul dus Din culcuș de ceațăDimineți se scoalăCu ochi-nroșitiȘi privirea goală Două vaci, aleneNegre cum e muraPărăsesc în silăAdormite, șura Câinele din lanțDă încet din coadăMerele prea coapteCad trist în livadă Vântu-agață linFrunze prin fușteiAlbine-ncărcateSe-ntorc în știubei Și foșnesc popșoaieÎntr-un câmp vecinBoabele de vieSeContinuă lectura „Lidia Stan”