Arhive etichetă:Poezie

NU PUNE ÎNTREBĂRINu mă-ntreba nimic.E prea târziu în toate.Cafeaua în ibricFierbe a singurătate. Pe masă două căniInvită la taifas.Azi suntem doua răni,Din tot ce a mai rămas. Două gutui în geamPrivesc la noi tăcute.Știind cât ne iubeam,Și ele au rămas mute. Nu pune întrebăriLa care n-am răspunsuri.În noi sunt doar plecăriÎn zeci și zeci deContinuă lectura „Adriana Rușăteanu”

În dimineața… În dimineața inimii nomade,Un gând se despleteşte-n acoladeȘi-ncepe ca să bată firul ierbii,Din poala clipei, când se-adapă cerbii. În dimineața codrului, aiurea,Un gând hoinar şi-a ascuțit secureaȘi-a început să taie, ca simbrie,Din coama timpului, câte-o felie. În dimineața perlei sidefate,Un gând despică ploi îngemănateȘi-ncepe să ascundă-n palma udă,Din scoica mărilor, secunda crudă. ÎnContinuă lectura „Doina Moritz”

Mamă, Rai cu iasomie( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Încă mai pășești sfioasă, argintând poteca serii,Când deschid pe la chindie, dulcea clipă a-nvieriiNestematelor din pumnul, strâns, al sufletului meu.Mamă dragă, mamă dragă… Știi că-nseninezi mereu, Cerul încruntat de nouri? Uite-l! Vrea din nou să-mi plouă.Tu-l cuprinzi de după umeri cu mânuțele-amândouă,Și mi-lContinuă lectura „Maria Poiană”

LIMBA ROMÂNĂ Niciodată cuvintelenu au înfloritatât de frumos,ținând de mână iarbacu florilede pe creanga de jos… Păsările, vântul,seninul, izvoarelese înalțăpeste susul de ramurăodată cu soarele… Oameniiîși schimbă veșminteleciuruite de șoapte,în cuvinte se lumineazăde ziuă,de noapte… Doamne,pentru ce se preschimbăramurile înflorite-n cuvinte?… Se aud frunzărind doine,în sus de morminte… Redactor: Daniela Konovală Redactor șef: Camelia Boț

FEERIE… Lângă trupul tăuangelicdoarme-o clipă-nveșnicie,peste chipul tăufeericluna nopțileînvie,zborul tău suav,nostalgic,iar mă cheamă…spre înaltși m-adun,din cerulmagic,praf de stele,spre înserat. Te aduniubire-n suflet,infinită,nopți de nopți,gura mi-eneodihnită,când sărutăsânii copți,noaptea beadin călimară,clipele de frenezie,din condeislovele zboară,fluturi vii,de poezie. Pe sub storuriletrasefeerie…umbra ta,nu vor linișteasă-mi lasemacii ce-ți aprind…gurași te scriu în vers,iubire,zbor, din visulnebunesc,te-am aleso nemurireîn cuvântulTe iubesc! Redactor: MihaelaContinuă lectura „Vio Sterian”

Frunzuliță cu dor greu Bate vânt rece, de toamnă, peste satul din povești,Frunza galbenă, căzută, se întreabă: unde ești?Când era verde, pe ram, ți-a oferit umbră deasăAstăzi, tremurând sub brumă-i poate de-un copil culeasă. Își plânge cu lacrimi grele, viața scurtă, efemeră,Zilele cu soare pline, tinerețea pasagerăÎn trenul cu amintiri, dintr-o vară-abia plecatăȘi jelește-n rugăciuni,Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Iubesc Limba Română Iubesc această limbă minunată,Primită-n dar de la străbunii mei!Și atunci când rostesc „mamă” și „tată”,Mă pârjolesc în frumusețea ei. E grai curat din nesecat izvor,Revărsat peste vatra cea străbună,Ce-mbracă cuvintele în mult dorȘi-n străluciri de stele le adună. În limba mea-am primit botezul vieții,Pecetluit pe fruntea arzătoare,În ea mă spală zorii dimineții,CuContinuă lectura „Felicia Percec”

Clocot în cer Bate toaca-n ceruri, ploaia îl inundă,Zmei slobozi scot biciul în foc ascuțit,Nori de alabastru în catran se-afundă,Repezi stropi de gheață pământul cuprind. Zăngăne cazanul de atâta clocot,Furibunde așchii bat în geam grăbit,Răsună în turlă dangătul de clopot,Uscăciunea zării a luat sfârșit. Se apleacă ramul dăruit cu roade,Sfârâie pământul aprig dogorit,Scutură sălbatec pletele-Continuă lectura „Liliana Răcătău”

Mi-e dor de tine mamă Mi-e dor de tine mamă…Încă mă mai doareși-opresc o lacrimă căzând din ochiul stângși mă gândesc așa, cum n-ai putut tu oaresă mai rămâi cu noi, o vreme pe pământ? Dulceața vocii tale îmi mai răsună-n minteși podul palmei tale îl simt cum mă mângâieși m-alintai frumos, c-am fost copilContinuă lectura „Daniela Damian”

Antidot Azi mă doare ridul toamneiCare m-a lovit din nou.Nu răspund chemării „Doamnei”Rămânând simplu ecou. Nu vreau să renunț la vise,Parc-aș mai trăi puțin.Jurămintele nescriseLasă-n urma lor venin. Nu vreau să mă dau bătută!(Multe am să împlinesc).Nu voi renunța la luptăȘi cât pot, am să zâmbesc. Azi, de-s pusă la-ncercare,Mă voi ridica din nou.Toamna viețiiContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”