Arhive etichetă:Poezie

Clipa când au cântat greierii întâmplarea decupează sticlosseara ghemuită-n litere de păsări,pe holul dintre nopțidivagații despre iertarea verii,dăruită orei oblicerugina brodează melcipe manșetele orașului,mâinile alunecă fluturi de cearăpeste câmpiile latente ale eului,cineva bate-n ușa nesomnuluiîntre zăpezile bănuielii lift blocat,cineva bate-n textul oglinziistrăzile scârțâie gri frunzele unei absențe,cineva bate-n pieptul timpuluila intersecția tastelor cu rănile zidurilorsemaforulContinuă lectura „Alice Puiu”

Aritmii Iubirea nu se sfârșește niciodată pe pământ,Este-o floare ce zâmbește, dalbă zână din povești,Strop de rouă-n firul ierbii, portativul unui cânt,Ce te mângâie prin plete cu dorințe omenești. Mama e prima ființă care-n suflet îți pătrunde,Tată, frați, surori prind aripi, simt balsamul inimiiDar iubirea te răsfață cu fluturi și mii de undeCând iubita eContinuă lectura „Ioan Avram”

Glasul inimii Vreau să trăiesc o clipă încălțată-n nemurireSă gust albastrul cerului în iazuri de norocSă-mi vindec în ceasul de pe urmă a mea zidire,Să-mi plămădesc un soare din al iubirii foc.. Vreau să trăiesc o clipă de înviere ,În raiul luminat de sfinți și heruvimiAcolo unde-i inima ta,o albie de miereȘi cântece din rouaContinuă lectura „Teodora Dorothi”

Șoapte de vânt Mi-a șoptit aseară vântulPrintre ramuri de salcâm,Că îmi poate purta gândulSpre-alte zări, spre alt tărâm. Vântule, tu ești șăgalnicȘi ești veșnic călător,Tu nu știi ce e durerea…Tu…nu știi ce-nseamnă dor! Pribegești peste coline,Mângâi florile-n poieneDar nu știi cât de mult dor,Lacrimile de sub gene . Iar a sufletului jale,Vântule, tu nu oContinuă lectura „Anca Man”

Pe aleea veche, cu castani Pe aleea veche, cu castaniPășesc alături, printre aniDoi bătrânei, cărunți la tâmplePurtați de visele lor simple. Cu drag își deapănă amintiriÎmpărtășindu-și povestiriDin anii scumpi ai tinereții,Când înfloreau mugurii vieții. Pe chipul lor înseninatTrece grăbit câte-un oftatȘi-o lacrimă-ntr-un colț uitatăCe spune-ncet: ,, a fost odată”… Rar, sprijinindu-se-n bastonScriu pagini de foiletonDinContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

ROMANȚĂ SALVATOARE Iubite,te-aș îmbrățișaCu zâmbetul, cu inimaSau cu rubinul din privirea-mi luminoasăȘi-aș rezona în al tău eu,Sădind bucăți din DumnezeuSă-și facă-n tine cerurile casă. Și te-aș iubi accentuatC-un dor din mine evadatCe-ar bate-n poarta inimii, s-o spargăSub cer de foc, ți-aș face locRăscumpărând al tău norocRăpindu-te subit din lumea largă Și-aș coborâ în al tăuContinuă lectura „Mirela Butacu”

Doineşte timpul Pribeag păşesc, printre ruine de suflet,E trupul amorțit la capătul puterii,Îşi leagănă iar nucul, hamacul dureriiCând umbra îmi doineşte, fără sunet, O doină lungă, cântată de tăcere,Mi-o fluieră vântul la ureche,Se-aude-ncet, bătrâna, că e vecheÎn glasul tremurat se simte o durere. O cântă vânul din bucim sus pe creste,Când o ascult, e gândulContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Din clepsidra vieții mele, scot nisipul și-mi pun stele( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Corul zorilor începe.Ce minune! Ce splendoare!Dinspre crâng concert se-audePân’ la răsărit de soare.Zeci de stele somnoroase,Și puțin cam nătăflețe,Clipocind din raze-alene,Parc-ar vrea să-mi dea binețe. ,, Bună dimineața, soare!Noapte bună, dragi steluțe!Hai, e vremea de culcare!Despletite și desculțe,V-ațiContinuă lectura „Maria Poiană”

Te-aș fi iubitAutor: Andreea Văduva De rămâneai te-aș fi iubit,Cu-aceiași forță, înmiit,Te-aș fi urmat așa, la pas,Dar n-ai rămas! De mă credeai te-aș fi oprit,Din gestul tău nesăbuit,Dar îmi păreai un rece-scut,Nu m-ai crezut! De-nțelegeai te-aș fi privit,Cu-același ochi îndrăgostit,Dar lacrima nu-mi dă de-ales,N-ai înțeles! De regretai te-aș fi simțit,Pierdut în gânduri și-obosit,Dar tu nu-țiContinuă lectura „Andreea Văduva”

Întrebări Mira Minu- Nu sunt spini printre morminte, toți se prefăcură-n flori,Toate oasele sunt sfinte, fi-vom toți nemuritori!Umbra vieților se-mparte, se preschimbă-n curcubeu,O întreb încet pe Moarte…cine-i ea, cine sunt eu. Mă privește cu blândețe, bând lumina pic cu pic…Sunt oceanul de tristețe, devenind nespus de mic,Pe măsură ce atomul sensul său și-a revelatȘi redefineșteContinuă lectura „Mira Minu”