Arhive etichetă:Poezie

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Așteptări și deșteptare– Mira Minu- Cum se face, tânăr veșnic,Tu… mereu aștepți ceva…Aștepți să se-aprindă-n sfeșnicNoi lumini… spre undeva. Cãnd spre primăvara verde,Când spre vara de bezea,Iar cãnd toamna frunza-și pierde,I-așterni, iernii, catifea… Chiar dacă frunzișul piere,Pentr-o vreme-i absorbit,Īntr-un timp cu gust de miere,Totul este rânduit. Un suspin se-ascunde-n cârduriDe idei cu sens zglobiu,Cad zăpezileContinuă lectura „Mira Minu”

Hai să trăim ‘nainte de-a muriAutor: Flori Cristea Ne-mpiedicăm de prea multă mișcare,De legi sinistre și de bolșevici,Dar nu-i vreun univers atât de mare,Cum este mușuroiul de furnici. Decât în stupul harnicei albine,Nu vei găsi în vaste biblioteci,Așa perfect și simplă-nțelepciune,Nimeni nu va croi mai drept poteci. Ne zbatem dezbătând ce nu se-ntâmplă,Făcând scenarii șiContinuă lectura „Flori Cristea”

Gândul bun Ești om pe pământ și viața-i o cale,Cu soare, cu nori, cu bine și rău.Pe care pășești cu visele tale,Pe care-o-mblânzești cu sufletul tău! Când soarele-i dus, să cerni printre fapte,Ce-a fost cu folos și cât ai greșit;Din ziua de azi fă-ți pat peste noapteȘi vezi dacă poți să dormi liniștit. Nu daContinuă lectura „Petre Poștașu”

AD INFINITUM…Versuri: Carpe Diem E toamnă-n amurg…rătăcesc pe poteciamorțite-n tăcere de iarnăși plouă-n cuvânt peste frunzele reci…Doar zăpada mai poate să cearnăalb pe-ntregul pământ obosit de culoririsipite-n tablouri abstracte,ce-au pictat într-un ritm nefiresc, uneori,vagi sclipiri printre umbre deșarte…Îmi e viscol și-i ger peste sufletu-mi frântși mi-e neauzită chemareasă-mi fii Cer necuprins și nu rece pământ……NuContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”

Oprește-mi și-ți voi opri!… Opreşte-mi, dintr-o toamnă, o privire,Înrouratul cer fă-l sărbătoareȘi cere iernii tale-o păsuire,Mă păstorește cu Sâmbăta Mare! Îți voi opri, din pâine, jumătate,Amiaza amânată în păstură,Peste suspinul florilor călcate,Un colț de rai, la noi, în bătătură. Întinde mâna, lacrima mi-o prinde,Povestea frunzei arămeşte-o seara,Din coama codrilor, pradă-mi colinde,Când cetina își tremură vioara!Continuă lectura „Doina Moritz”

Cartea vieţii Din oceanul de-ncercãriDin trãiri şi din imagini,Vor rãmâne însemnãriAdunate-n mii de pagini. Iar din zâmbete-aşezatePeste lacrimile scurse,Capitole terminateDin clipe ce sunt apuse. Fapte, replici şi suspine,Amintiri frumoase, triste,De-a fost rãu sau de-a fost bine,Nu au cum sã nu existe. Şi momente de rãscruceCare ne-au marcat în timpuri,Multe vin, viaţa se duce,Anotimp peste-anotimpuri. EsteContinuă lectura „Cristina Ghidar Greuruș”

Doamne, iar vine CrăciunulAutor: Andreea Văduva Doamne, iar vine Crăciunul,Iarăși singură voi fi,Copilașii mei; niciunul,Acasă nu vor veni… Le-am spus că-i aștept acasă,Bradul să-l imbodobim,Mi-au răspuns cu voce joasă:„- Mamă dragă, nu venim! Știi cât costă un bilet,De avion, până la tine?Îți trimitem un pachet,Și niște bănuți, e bine? La anul promitem, mamă,Că ne vomContinuă lectura „Andreea Văduva”

Ultimatum– Mira Minu- La noapte,îți voi strălumina tot trupul,in căutare de arbori visați…dezvelind,cu o misterioasă necuviință,inima, de mugurii întârziați! Vom semănao ploaie de măiestrii între noi,de la mângâieri avem semne!Amintindu-ne,vom întemeia o lume de nou,eliberați de prevestiri solemne! Albastrulne-a invadat verdele abia trezit!galbenul ne e rezonabil de lin …De prospețime,ne îndreptăm spre altă nemurire,transfigurând unContinuă lectura „Mira Miru”

Adorm cu grijă… Adorm cu grijă și teamă uneoriSă nu strivesc din vise, și firele de zoriSunt pline de lumină, dar fragede cum sunt,Tot zăbovesc o clipă, pe chipul meu cărunt. O clipă, o secundă, o oră sau un anSe-adună întreg raiul, pe somnu-mi de smarald,Privesc liniștea nopții, curgându-mi mir pe geneȘi poposesc pe frunte-miContinuă lectura „Petronela Mocanu”