Arhive etichetă:Poezie

FEERIE… Lângă trupul tăuangelicdoarme-o clipă-nveșnicie,peste chipul tăufeericluna nopțileînvie,zborul tău suav,nostalgic,iar mă cheamă…spre înaltși m-adun,din cerulmagic,praf de stele,spre înserat. Te aduniubire-n suflet,infinită,nopți de nopți,gura mi-eneodihnită,când sărutăsânii copți,noaptea beadin călimară,clipele de frenezie,din condeislovele zboară,fluturi vii,de poezie. Pe sub storuriletrasefeerie…umbra ta,nu vor linișteasă-mi lasemacii ce-ți aprind…gurași te scriu în vers,iubire,zbor, din visulnebunesc,te-am aleso nemurireîn cuvântulTe iubesc! Redactor: MihaelaContinuă lectura „Vio Sterian”

Frunzuliță cu dor greu Bate vânt rece, de toamnă, peste satul din povești,Frunza galbenă, căzută, se întreabă: unde ești?Când era verde, pe ram, ți-a oferit umbră deasăAstăzi, tremurând sub brumă-i poate de-un copil culeasă. Își plânge cu lacrimi grele, viața scurtă, efemeră,Zilele cu soare pline, tinerețea pasagerăÎn trenul cu amintiri, dintr-o vară-abia plecatăȘi jelește-n rugăciuni,Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Iubesc Limba Română Iubesc această limbă minunată,Primită-n dar de la străbunii mei!Și atunci când rostesc „mamă” și „tată”,Mă pârjolesc în frumusețea ei. E grai curat din nesecat izvor,Revărsat peste vatra cea străbună,Ce-mbracă cuvintele în mult dorȘi-n străluciri de stele le adună. În limba mea-am primit botezul vieții,Pecetluit pe fruntea arzătoare,În ea mă spală zorii dimineții,CuContinuă lectura „Felicia Percec”

Clocot în cer Bate toaca-n ceruri, ploaia îl inundă,Zmei slobozi scot biciul în foc ascuțit,Nori de alabastru în catran se-afundă,Repezi stropi de gheață pământul cuprind. Zăngăne cazanul de atâta clocot,Furibunde așchii bat în geam grăbit,Răsună în turlă dangătul de clopot,Uscăciunea zării a luat sfârșit. Se apleacă ramul dăruit cu roade,Sfârâie pământul aprig dogorit,Scutură sălbatec pletele-Continuă lectura „Liliana Răcătău”

Mi-e dor de tine mamă Mi-e dor de tine mamă…Încă mă mai doareși-opresc o lacrimă căzând din ochiul stângși mă gândesc așa, cum n-ai putut tu oaresă mai rămâi cu noi, o vreme pe pământ? Dulceața vocii tale îmi mai răsună-n minteși podul palmei tale îl simt cum mă mângâieși m-alintai frumos, c-am fost copilContinuă lectura „Daniela Damian”

Antidot Azi mă doare ridul toamneiCare m-a lovit din nou.Nu răspund chemării „Doamnei”Rămânând simplu ecou. Nu vreau să renunț la vise,Parc-aș mai trăi puțin.Jurămintele nescriseLasă-n urma lor venin. Nu vreau să mă dau bătută!(Multe am să împlinesc).Nu voi renunța la luptăȘi cât pot, am să zâmbesc. Azi, de-s pusă la-ncercare,Mă voi ridica din nou.Toamna viețiiContinuă lectura „Cristina Ghindar Greuruș”

Iubiţi Limba Română! Oriunde-aţi umbla prin lume, nu uitaţi de-al vostru grai,Neuitând să spuneţi: casă, mămăligă sau mălai,Învăţaţi-i pe copii limba neaoşă, curată,Rostind: milostiv, ţărână, cum ziceau bunic şi tată! Ştim, v-au izgonit ,,afară” griji, nevoi sau grea durere,Dar de ce să alungaţi scumpa slovă în tăcere ?Ea e singura ce poate graniţele să doboare,FraţiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Descretește Doamne, cerul( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)Descrețeste Doamne, cerul, care mi s-a prins de clipăȘi tot cerne printre nouri, fulgi, pe rana din aripă.Dar nu-s fulgi albi de zăpadă, care să închidă rana.Sunt fulgi grei de neputință care îmi adapă teama. Dragă mamă, dragă tată, mai întineriți o dată!Măcar pentr-un veac sau douăContinuă lectura „Maria Poiană”

Puri, ca infinitul– Mira Minu- Îmi recapăt doruldin înaltul Clipeiși trezesc un astruinspirat de zbor!Pulbere de aurîmi presară ziuape un gând albastru,izgonind un nor…Soare de- ar fi, noaptea,s-ar întoarce lumeadulce și amară,ca înțelepciunea! Nu alerg prin ploaie,ploaia nu-i doar sete,e azurul firii,în secvențe fine,revelând secrete!Mă-nfășor în rouă și,prin verzi păduri,aud zeii tineri,puri ca infinitul,răscolind minuni…Continuă lectura „Mira Minu”

Plouă tomnatic Plouă tomnatic, plouă furibund,Un vânăt nor se-ntinde peste zare,Îmi e pustiu și vreau să mă ascundPe vârf de munte sau pe fund de mare. Plouă tomnatic, plouă infernal,Stropi grei și reci îmi biciuiesc retina,Șuieră vântul un refren banal,Spre asfințit dispare-ncet lumina. Plouă tomnatic, plouă fără rost,Îmi este toamnă grea și infinită,Mă simt stingherContinuă lectura „Iancu Cătălin”