Arhive etichetă:Poezie

De azi Astăzi îmi este dor de mine!Îmi este dor să îmi spun că sunt! Că nu trebuie să mă prefac, să mă chinui secundă de secundă, să demonstrez că sunt.Cåt de târziu am aflat că nu folosește nimănui și la nimic, faptul că sunt într-un anumit fel….Nu folosește!Pentru că ASTĂZI, ASTĂZI, abia ASTĂZI, amContinuă lectura „Simina Paun”

Pârâul fermecatAutor Ioan Avram Clocotind , pârâul rece,Peste stânci amețitoare,Parcă prin căldare treceApoi pleacă pe cărare. Curge molcom prin pădure,Șușotind povești de dor,Face codrul să răsunePentru prințul său Amor. O crăiasă-și oglindeșteChipul drag în luciul apei,Prințul transformat în peșteDă senzație agapei. Râul pleacă spre câmpieLuând cu el povești de-amorCu crăiasa cea frumoasăPrințul pește pețitor.

O ultimă șoaptă… O ultimă șoaptă pe marginea buzei,Ascult-o…e foșnetul galben al frunzeiCe cade în toamna cu gust de rugină,Când amândoi căutăm iubirii o vină. Toamna a furat de la noi visele toateȘi le-a ascuns în ale vântului șoapte,Amândoi nu găsim la-ntrebări un răspuns,Iar tăcerea ce strigă în noi nu-i de-ajuns. Privește…în apusul de jarContinuă lectura „Anca Man”

Rugăciune Azi, Doamne-ndrept spre tine, o rugăminte mare:Poți da te rog sonorul, la Raiul tău mai tare.. ?C-aicea jos, acuma , e un vacarm cumplit…Pământul însuși pare, un zombie răstignit. Rămân chircită-n țoale…mi-e milă să le-atingPrin ropot de suspine pe geam când se preling…Dar le-aș culege, Doamne…că într-un sfânt potirSă-mi fie apă vie, când nuContinuă lectura „Maria Poiană”

Și-s toamnă Și-s toamnă,Și-s gând,Și-s pas rătăcit pe pământ,Răsuflare divinăPe-o rază de vină. Și-s toamnă,Și-s frunză uscatăDe-o iubire uitatăÎntr-o galerie de artă. Și-s toamnă,Și-s rană auriePe trup de iarnăCe-așteaptă să învie. Și-s toamnă,O șoaptă mă-ndeamnăSă-mi aștern iubireaPe natura galbenă. Și-s toamnă,Clipă de taină. © Irina Cristina Țenu

Vă aduc în atenția voastră un poet care, prin textele lui deosebite ne aduce zâmbetul mereu pe față. Dacă-l veți citi, veți observa stilul său caracteristic de care nu se dezice în niciun pamflet scris până acum. Da, ați citit bine, tot ceea ce scrie, pot fi catalogate ca fiind pamflet. Autorul autoironizează cu multăContinuă lectura „Florian Petrache”

CUVÂNTUL DE POVAȚĂ Tezaurul ce-l poartă în cuvinteE cartea care stă în mâna ta,Învață totul cu luare-aminte,Abia atunci în viață vei opta. Poți să îți alegi un drum de aurȘi poți urca citind spre înălțimi,Poți fi pentru un timp chiar meșter faurȘi poți să fii ales printre puțini Cei care pot deschide ochii mințiiȘi potContinuă lectura „Oanca Aurelia”

Ce pot să fac? Ce pot să fac cu-n dor atât de mare,Ce simt cum crește-n mine tot mai mult?Și sufletul îmi plânge pe cărare,Când șoapta vântului stau și-o ascult… Mai cade câte-o frunză pe suspine,E colorată ca ochii tăi căprui,Iubite, știu că-n toamna care vineVom împărți în doi, aroma de gutui. Va fi frumoasă,Continuă lectura „Rodica Ochiș”

Carcasă crăiască Porți codri-n plete ca pe o carcasăde-aramă, putrezită în lumină,de-aceea,-n toamna asta ești frumoasăși-n trupul meu cobori ca o regină. Se-aude bruma viscolind încetdin nordul ireal ca o poveste,dar te-nvelesc în spume de penetși în ograda noastră vară este. Tu ești fecioara clasicei zăpezipe care n-o topește niciun soare,de-aceea zbiară-n tine mii deContinuă lectura „Să ne reamintim de regretatul nostru poet: Ion Iancu Lefter”

ALBUM – UNIVERSURI PARALELE Pân’ la Calea LuminăriiE-o potecă-atât de lungă,Chiar și țipătul dureriiN-are timp să mai ajungă, Se întoarce și-mi repugnăÎn ecou iluzii moarte ,Chiar din visul meu m-alungăFluturând iubiri deșarte . Calea Luminării meleE pavată doar cu spini,Toată pleiada de stelePentru mine e un chin . Calc pe drum de lacrimi grele ,SâmburiContinuă lectura „Nely Vieru”