Arhive etichetă:Poezie

ÎNCEPUTUL- O POEZIE?Autor Cu gândul prafului-nisipul tău cărunt,colinzi tot cerul, spre neînceput,pe drumul tău de tine începutși-arunci săgețile din tine- aprinsede sărbători: odihnă l-al tău Sine,doar lacrimi stinse-n scuturi glaciare-un arche- timp de împlinit cuvânt… De templul flăcării sedus…,prin clipe-n tine rătăcite,treci mâinile pe zarea lumii;cu degete demiurge-fine săgeți-dezmierzi din al tău tron,și mărginitul șiContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”

CE MULTE ȘTIA BUNICA Ce multe știa bunica,Din povești și din câmpii,De la stele, de la lună,De la meri și de la vii. Știa dorul cum se-alinăCu un cântec spus încet,Știa pâinea cum se faceCu răbdare și stat drept. Știa basme fără carte,Le-nvăța din ochii mei,Și-mi spunea că lumea-i bunăDacă știi s-o vezi cum vrei.Continuă lectura „Dorina Dinu”

CĂUTĂRI CU SFINX Bizar se uită sfinxul!Ce singure nisipuri!Adun boabe albastrePentru clepsidra-ntoarsă,Pe trepte lustruite din Marea PiramidăSe scurg figuri de cearăDin vremuri de-altădată.Mă cheamă-acum o umbrăCu ochii mari și obliciÎn mână țne-o cheieCe cântă ca un șarpeHieroglife verzi aleargă în spiraleSpre Isis sau spre Horus în carele măiastre.De sete, văd morganeȘi toate-au chipul tăuAș vreaContinuă lectura „Camelia Marin”

ÎMBĂRBĂTARE Popor român, dacă n-ai alte arme,Fă-te „popor-biserică” și-nvinge,Că Dumnezeu nu te va părăsi,Va’ngenunchea o lume, nu te plânge! Îngenunchează frate lângă frate,Ridică ruga ta până la cer,Căci tot ce pe pământ nu se mai poate,Rezolva-acolo-n ceruri Dumnezeu! Apleacă fruntea și sărută glia,Acolo sunt martirii îngropați,Alți sfinți ce apăra-vor România,Cu glas de îngeri, dacă-s invocați!Continuă lectura „Georgeta Istrate”

Și nu e nimeni… Când m-ai privit, s-au transformat în apesperanțe și-așteptări adânc ascunse,și lacrimile-atâta timp, neplânse,au început să curgă pe sub pleoape. Când m-ai atins, s-au preschimbat în fluturiși mâinile și gândurile mele,și-au început să zboare către stele,să construiască, pentru vise, scuturi. Când mi-ai vorbit, mi s-au topit, în suflet,uitate doruri și nescrise versuri,șiContinuă lectura „Silvana Toma”

Lup bătrân Şef de haită, bătrân,n-am venit să te-omor,mi-era dor să coborarcul vechi din cârlig…Astă-noapte a nins,s-a prelins sloi de frig…Tu auzi când te strig,tu-nţelegi că mi-e dor? Vis cu blană de fum,ţi-am găsit urma-n zorilângă un căpriorsfâşiat chiar în drum…Lup bătrân şi-nţelept,nu-i aşa că în pieptuneori simţi vulcan,alteori simţi doar scrum? Fiară ruptă dinContinuă lectura „Eduard Bucium”

Nebunie Schizofrenice rânduri se-ntind fără sensPe umbra cea albă a colii din carteȘi bat ca un clopot în ritmul intensVibrații de taine, un tâlc mai aparte.Nebun e poetul, prea orb de-omenire,În el zac doar gânduri uscate de timp,Nebun i-este cântul, dar, vai, ce uimire,Când joacă pe ritmu-i o floare de câmp.Nebun este geniul, nebun eContinuă lectura „Cristina Pasca”

Tot mai departe Tot mai departe, nu mă mai speriică viaţa-mi cere alte dobânzi,că-n ale sale vaste siberiimişună-n haite lupii flămânzi. Chiar dacă soarta tot rea, tot cruntăflutură-n zare cernitu-i văl,eu cu speranţa fac zilnic nuntăşi-n a ei rouă faţa mi-o spăl. Nu-mi pasă dacă mai cad din cresteiluzii care înfruntă stânci,pentru că-n viaţă totContinuă lectura „Anatol Covalli”

Iubirea care vindecă Când sufletul ți-e frânt de dorȘi inima părăsită plânge,Apare-n taină, vindecător,Un strop de iubire și totul schimbă. Nu strigă tare, nu cere nimic,Doar stă alături cald și cuminte,Și-n liniștea unui gest cât de mic,Pune lumină pe suflete stinse. E mâna care nu judecăPrivirea ce știe să ierte,E rana ce-n timp se vindecă,CândContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

STEAUA EMINESCU Spre steaua care-a răsăritÎn vremi de grea-ncercareSe-avântă-un dor nestăvilit,Rupând orice hotare. Trecând prin spațiu și prin timpSpre depărtări albastre,Un astru, ‘ncoronat cu nimb,Deplânge soarta noastră. Și versul lui e numai dorDe visul împlinirii-Celebre, stelele nu mor,Lăsând loc amintirii. E steaua care-a revărsatLumină peste slovă,E geniul ce ne-a lăsatUn grai de talie nouă. RedactorContinuă lectura „Eudochia Sevastianov-Mândru”