Arhive etichetă:Poezie

PURIFICARE Lipește-ți tălpile de Cer,să-ți speli păcatele din mersulîmpleticit prin Universulrămas de-a pururi un mister! Fă roți dințate din cuvânt,cioplește-un secundar din sticlaîn care timpu-și plimbă clipace-nghite totul, pe Pământ! Răstoarnă grijile din vanîntr-un deșert de nepăsareși-alungă gândul ce te doare,să nu rămâi de Crez, orfan! Întoarce-te senin Acas’și uită orișice tocmealăsub legământ de-agoniseală,când îiContinuă lectura „Georgeta Radu”

AI PLECAT… Ai plecat… și-n urmă-ți vântulPlânge-n frunze ca un dor,Și se- ascunde-n mine cântulCa un soare după nor. Umbra ta rămâne-n taină,Ca un vis ce nu s-a stins,Ca o stea ce-mbrac-o hainăÎn amurg când s-a aprins. Ochii tăi, ca două ape,Mă privesc din depărtări,Și tresar, deși aproapeNumai vântu-mi dă chemări. Ai plecat, și totu-iContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

Pelerin prin hățișul vieții                   Pelerin prin hățișul  vieții efemere,Caut Arca lui Noe și Cuvântul uitat,Râul din care curge doar lapte și miere,Cu izvorul în Rai, vad pierdut în păcat. Drum bătut de asceți, îl sărut azi cu talpaȘi plângând îi vorbesc despre greul purtat,Răni adânci se deschid, rând pe rând, una-n alta,Sângerând, las în urmă unContinuă lectura „Costina Tănasă”

…ce măsură complicată împletesc unele ape!… Iată păsările sferei de oțel din Siracuza şi cuptoarele din ochii heruvimilor de piatră!… mai avem puțin și toată osteneala viețuirii pe pământ va fi uitată… catedralele Venerei din ocean sunt locuite de corali și de meduze… în sfârșit, pogoară pacea în altarele vieții din adânc și ne deschideContinuă lectura „Ioan Pop”

Iubite S-a așternut visarea pe suflete, în noapte,Ademenită de aripi, adorm ușor,În vise ce nu sunt atinse de păcate,Și-acolo, tainic, în mirajul lor,Sorb din paharul cu parfum de moarte,Din cupa cu licoarea ochilor.Când pasările nopții, în locuri fără nume,Zidesc împărății din raza stelelor,Te-astept, iubitul meu, la margine de lume,În visul muribund, ce încă se maiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Îmi scriu povestea… Îmi scriu povestea pe frunze de toamnăMă-nvăluie frumosul din culori,Rămâi cu mine și șoptește-mi: ,,doamnă,Cuvintele sunt scumpe, uneori”. Mă-mbrac cu rochia cu trenă lungăDansez prin ploaie, pe covor de frunze,Aleargă timpul, vrea să mă ajungăDar eu m-ascund, sub un noian de muze. Mă conduc pașii pe cărări de dorSă caut fericirea de-altădată,IarContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Suntem doar frunze Suntem doar frunze pe căile vieții,O clipă de veac ce pleacă-n abis,Un gând nerostit ce-l scriu doar poeții,Și lacrima sacră de dor și de vis. Frunze suntem… doar frunze și-atât.Prin anotimpuri trecem ca ele,Primim, dăruim, făr’ a ști cât…Apoi, după veacuri, ,,cădem” înspre stele! Suntem o poveste a toamnei ce treceUn infinitContinuă lectura „Iuliana Cozma”

Frunză-aș vrea să fiu Toamnă, frunza ta mă strânge,Îmi intră în ochi și-n sângeNu mă lasă să zâmbesc,Nici să dorm…. doar s-o iubesc ! Te ador, roșcată frunză,Lacrimă, cuvânt și muzăCând te-așezi uscată-n părMă usuc și eu de dor. Te aștept de-un an și-o varăCum ai venit prima oarăSingură, prin vânt, rebelăCa o prințesă ireală.Continuă lectura „Cornelia Gheorghe”

Aripi de toamnă A ruginit iar frunza pe alei,Și-am îmblînzit pe tâmplă înc-o toamnă,Par fluturii mai somnoroși și grei,E frig… și poate s-au retras să doarmă. Și cerul s-a-nnorat, și dă să plouă,Pe frunzele ce freamătă uscate,Ce stau cuprinse, două câte două,Ca pregătind un zbor spre libertate. Vor trece și-alte toamne capricioase,Din an în an,Continuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

două secunde (1) mai stau și eu două secunde,apoi încep să te iubesc,în palmă lacrimi să zdrobesc,să văd pe unde m-oi ascunde. îmi caut loc de o smințire,obrazul fin pentru sărutsau dorul dac-a apărutși-n locul lui o amintire. ți-am dat cămașa mea de gală,i-am pus și zâmbet la rever,încărunțit, poate sever,doar ești Alteța mea regală.Continuă lectura „Mircea Grumaz”