Ionuț Pande

Dezrobiri Cosița se-mpletea în râuri de candoareȘi gânduri se-adunau în cuiburi de lumini;Sub fruntea cerului, doar răsăritul moare,Apusul stă ascuns în aripi de flamini. Te-am sărutat pe buzele de clorofilă,Regina nopților albite de fobii,Și-am alungat, din suflet, clipa de argilăCe-mi sta o za în lanțul stinselor robii! O, gingașă eroare, pasăre fluidă,Cu timpul semănat înContinuă lectura „Ionuț Pande”

Lidia Zadeh

TRECĂTOARE În suflet sunt poetă, pe stradă-s oarecareO umbră care trece în zdrențe camuflatăAdesea scriu poeme în stări de tulburareIar în normalitate sunt o neadaptată O cruce port în spate făcută din cuvinteCu pași de condamnată o duc cu greutatePe ziduri am icoane, și-n inimă morminteLa care lăcrimez dintr-o necesitate De mă vedeți în stații,Continuă lectura „Lidia Zadeh”

Dorel Rotariu

Floarea de mărgean(dragei mele soții) Azi-noapte înotând pe-o-ntinsă mare,Simțeam că mă atrag polipii de coral,Voiam din ei să-ți dantelez o floare,Dar îmi lipseau dulceți de portocal. Apoi am înfruntat viteaz oceanulȘi din nuanțele ce le visam,Ca un magnet mă atrăgea mărgeanulDin care trandafiri îți condensam… Când lacul m-a-mbiat din pleoape,Cu pătura-i de mâl catifelat,Doar floriContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Iancu Cătălin

M-am prăbușit  M-am prăbușit în mine ca-n abis, E întuneric și nu am repere,  Sunt prizonier în propriul meu vis Și îmi aștept sentința în tăcere.  Păcate grele umerii mi-apasă, M-am lepădat de tot ce-i omenesc,  De mult am uitat drumul către casă, Nu știu nici să urăsc, nici să iubesc.  M-am prăbușit în mineContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Cristian Valentin Grigore

Cristian Valentin Grigore Fi-mi, dar lasă-mă… Lasă-mă să-ți fiu eu steaua ce răsare spre chindie, lasă-mă să-ți fiu cafeaua, zori de zi, de poezie. Lasă-mă să-ți fiu tăcerea  pentru gura-ţi însetată, lasă-mă să-ți port durerea  în balade vechi cântată.  Fi-mi tu ultima chemare de sirenă, pe o plajă, albatrosul meu pe mare, un popas alContinuă lectura „Cristian Valentin Grigore”

Carpe Diem (Corina Ana Tîrnăvean)

VIS ȘI REALITATE… ,,Visam că-s împărat pe-un colţ de rai,iar tu, o fată care mă iubeai…Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,în loc să plâng, am râs…și-am râs întruna…Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!Pierdusem doar un fleac…Împărăţia.”(Voltaire) Și dacă plouă…și plouă întruna,nici soare nu-i, ascunsă e și luna,nici raiul nu-i mai rai! Ascunse-s toate,nici vise nu-s, nici țipete, niciContinuă lectura „Carpe Diem (Corina Ana Tîrnăvean)”

Dorina Omota

De vorbă cu Îngerul meu În zâmbetul trist din viața pierdută,Prin clipe povară de-atâtea ninsori,Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,Și-o unică rugă spre Cerul cu nori Port masca durerii cu râs de paiață,Când caut speranța și-un strop de senin,Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin. Un țipăt de jale și-unContinuă lectura „Dorina Omota”

Paula Abiculesei

Culegător de vise Îmi  port sufletul în palmărătăcind prin astă lume,un hoinar de bună seamă,ce nu strigă, n-are teamă … Tainic își ascunde chipulîn neliniști  toarce timpul …lungi cărări, poteci de gânduri,umbrele se ascund în prunduri… Tot bătând  la porți închise,treci prin vaduri interzisecălător spre țărmuri ninse,biet culegător de vise … În căușul palmei rece,îșiContinuă lectura „Paula Abiculesei”

Gabriel Cristea

Pe-un răsărit lacustru Se modelează umbra-mi prin trestii mișcătoare,Precum enotul* deltei, cu pas silențios;Pe lăstărișul lunii, flămând de câte-o boare,Fosforescente pânze păianjenii își cos. Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei scite;Sprânceana de lumină străfulgeră bizar;Oglinzile-aurorei pulsează obosite,Și ochii-mi dau în lacrimi – cicorile răsar. Se răsucesc în aer, pe-a vântului mirare,Prea purii fulgi din plopiContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Paul Andrei Rîpă

Tramonto d’autunno Rosatocome il vinonel calice della vita. Momentodi muta saggezza,si rispecchia nel maree accarezza il viso. Tramonto d’autunnoinvita a sognare,mette le ali,insegna a non sprecarenessuna gocciadi quel vino,a proseguirepasso dopo passocon la saggezza acquisita. Apus de toamnă Roșuprecum vinulîn cupa vieții. Momentede tăcută înțelepciunese oglindește în maremângâie chipul. Apus de toamnăinvită la visare,pune aripiînvațăContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”