Arhive etichetă:Poezie

Nu mă părăsi Nu mă părăsi, Iisuse,azi, când toate mi-s apuse,lacrimile toate, plânse,răsăriturile-apuse,bucuriile răpuse.N-a rămas nimic! Stau în noapte și Te strig,și mi-e moarte, și mi-e frig,și mi-e dor de timpuri duse,când, în prag de sărbătoare,te-așteptam, cu mic, cu mare,așternând pe drumu-Ți floare,și-mpletind în gând cu soare,ramuri de finic. Îmi e dor de ziua-n carem-aContinuă lectura „Silvana Toma”

LĂSAȚI-MĂ LA CRUCE! Lăsați-mă la cruce, în umbra răstignirii,Să-mi plâng nevrednicia sub nimbul nemuririi,Acolo-i rădăcina iubirii dăruiteȘi rana Lui e poartă spre ceruri nesfârșite! Lăsați-mă la cruce, când valul mă doboară,Când nu mai pot purta a vinei grea povară,Căci lemnul ei mi-e sprijin, iar sângele scăpareȘi fiecare cui e-un psalm de înălțare… Lăsați-mă la cruce,Continuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

S-a scuturat tot liliacul S-a scuturat tot liliaculCu el și tinerețea mea,Dorului nu-i pot găsi leaculDoar amintiri mai pot avea. Caut norocul în petaleSă-l pun cu o dorință-n sân,Dar florile uscate-s tareDe timpul ăsta, prea hapsân. Unde te duci așa grăbităViață frumoasă, trecătoare,De nu te mai oprești o clipăSă vezi un răsărit de soare? MaiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Cine crede că mă știe… Cine-mi este-n depărtareva veni să mă cunoască,negreșit, pe orice cale,nu vrea iarba să mai crească.cine știe că mă știe,sigur că-mi găsește caleace pe ea-ncepe să scrie,linii ce-mi marchează zarea. când nu vrea, nici nu căznește,drum să facă, nici cărare,marea nu îi trebuieșten-o înfruntă, e prea mare.În zadar aleargă timpul,toată viața-iContinuă lectura „Ioana Popescu”

Metamorfoze dintr-o singurătate parolată am crescut într-o formulă a plecăriimereu un alt prag dincolo de carese licitează umbra unui glonț cu pălăriecând serile sunt bărci abstracte pentrugramatica celuilalt malcare taie mărul și întâmplareabufonul de treflă pe logaritmul grimaseiceasul cu roze și șoareci de tușhărți din memoria zoriloraxiome și aproximări insolenteo încâlceală suavă de pietre sonoreîn zumzetContinuă lectura „Alice Puiu”

Liniște Ce liniște pe tâmple mă apasă,Parcă aud și stelele clipind,Îmi e târziu, puterile mă lasăȘi iernile în brațe mă cuprind. Se-aprinde luna, palid candelabru,Lumina ei se scurge printre văi,Dansează demonii un dans macabru,Eu ard de dor visând la ochii tăi. Se răzvrătesc cuvintele-n poeme,Din ochii nopții stele cad arzând,Iubește-mă acum, cât mai e vremeȘiContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Nesfârșita mea mirare Nimic nu e întâmplător,mi-ai spus zâmbind în ziua-n careeu te credeam doar călătorprin nesfârșita mea mirare! Și aparent fără motiv,mi-am dorit să existe’o calede a rămâne gând captivla umbra bucuriei tale! Dar de ce tace acum clipa,de ce secundele mă dorș-atunci când îmi întind aripade ce nu mă înalț în zbor? OriContinuă lectura „Ana-Maria Tudorache”

Rug al inimii De-ar fi ca judecata, în haine de cleștar,Să vină azi la mine cu gest domol, amar,N-aș cere nicio milă, nicio iertare grea —Căci vinovată sunt de-a fi trăit în stea. Am fost pământ de sete, sub lună răscolit,Am fost o rugă arsă în templul pustiit,Am fost izvor ce curge din inimi deContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”

PLOAIE DE SFÂRŞIT DE LUME Şi plouă monstrous şi plouă-n disperarefără vreun scop anume şi fără vreun motivca-ntr-un imperiu părăsit de Dumnezeu în carese-nchid pe rând mormintele, definitiv plouă bezmetic, fără sens, fără măsurăcu praf de întuneric şi pulbere de astreplouă cu-ncrâncenare, cu frică şi cu urăîn anotimpul aprig al destrămării noastre plouă cu compromisuriContinuă lectura „Paul Spirescu”

De ziua internationala a muzei…PARADIS ORGANIC Te visez în culori și te simt pe sub pori, cum încerci să-mi pictezi epiderma.Și vânezi iepuri mici,lilieci,, ce complici te ajută să-mi devori toată derma.Te aud cum pășești printre solzii de pești, să-mprumuți tot mirosul de sare.Apoi vii și-mi presari peste sâni și molari, sâmburi dulci din migdaleContinuă lectura „Mărioara Nedea”