Arhive etichetă:Poezie

Un singur anotimp Să nu cauți iubirea prin locuri vechi, cândva,A viscolit un timp prea lung la tâmpla mea,Când vântul mă cuprinde, cu brațele amândouă,Din primăveri cu soare, îmi suflă-n palme, rouă. De-mi întâlnești privirea, prin frunze amorțite,Cernită-n vechea haină, de dragul tău, iubite,Nu te opri din drum, știind că-n viața meaE-un singur anotimp, oContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Toamnă gri, peste vii… Toamnă gri, peste vii,Semeni brumele târzii,Aduni frunze parc-ai țeseCovoare pentru prințese. Vântul bate, nu-l auzi,Nu vezi ploaia când te uzi,Cu grație, ca o doamnăTreci, numărând anii, toamnă. Iute, recolta s-a strânsÎn butoaie-i vinu-aprins,Iar gutuile-aromateUmplu cămările toate. S-au încins sobele-n casePoveștile-s mai frumoaseSpuse lâng-un ceai fierbinteDe vreun bunic sau părinte. Toamnă gri,Continuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Duioasele romanțe Să fiu din nou copil aș vrea,să mă adoarmă mama-n brațe,șoptind duioasele-i romanțe…Avea o voce mama mea,nimeni nu mai cânta ca ea,despre o mică păsărea,ce cuibul nu și-l mai muta,și-un râu de lacrimi ce curgeape sub ferestre, pe-undeva,de-o iederă ce te-ntrebade ce nu ești verde ca ea,de-un dor ce nu se mai sfârșea,și-oContinuă lectura „Silvana Toma”

RĂTĂCIREA și REVENIREA Cum versul alb e doar o rătăcireAdmit cu greu că sufletul mă doareIar dacă scriu în rime cu iubireE vina mea că sunt o visătoare Am râs când nu mi-ați înțeles menireaȘi-am plâns când am fost luată-n seriosCa un poet ce-și deapănă mâhnireaȘi-nvață cum să moară mai frumos Când am simțit cuvântulContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu calc pe flori N-ai fost nimic din ce-ai promis atunci,când mi-ai cerut o simplă sărutarepe încheietura mâinii mele stângi,ca să-mi pui lumea-ntreagă la picioare. Tu n-ai văzut ce simplă îmi e firea,cum dau să fug când în aur mă-mbraci?Când mă priveai, eu îmi plecam privirea…Nu calc pe flori, mie-mi zâmbesc copaci! Sunt crin sălbatic,Continuă lectura „Ana Maria Tudorache”

ȚII TOTUL DEPĂRTAT DE HAOS De revenirea lor, mereu dorite,astre tremole-ți cântă-n vrere…Tu, necuprinsul de prasenli-l colorezi dens cu poeme…! La anemone, Ne-nceputull-arunci sămânță-n sol veneric;să crească-i cânti și îl dezmierzicu clipe îi surâzi la-ntoarcere în vreme…! În anatas și-nrourat, pe plai mirific,în iarba udă crudă de lumină, izvodești iubireași-ți verși clepsydra, tot la fiecare-ntors,oContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”

Maica Desculță umbla maica mea prin Cer,Că a văzut pe mine-a iernii semne,Să-mi cumpere o sarcină de lemneȘi un sicriu, luat la metru ster. Și-a întrebat la sfinții care taieCopacii vieții, când sunt de tăiat,Dar toți i-au spus că ei le-au terminat,C-au fost puține și a fost bătaie. Că toți s-au pregătit, că-s gospodari,Din varaContinuă lectura „Sorin Poclitaru”

Nimic nu mai e cum a fost Nimic nu mai e cum a fost,Nici casă, nici om, nici fântână…Învinşi, într-o  lume păgână,Cătăm vieții noastre un rost.În straie brodite frumos,Acum, doar minciuna cuvântă.Şi nici nu mai simți când ți-împlântăCuțitul, adânc pân’ la os.În zile de patimi prea-sfinte,Cu Iude, Pilați şi Irozi,Ne iartă că suntem nerozi!De lume,Continuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”

POEM FINAL De la o vreme îmi cântă-n oase viori nebunepăsări în flăcări se-împreunează țipând în vântdin cerul putred nu mai scoboară nicio minunenicio speranță nu se mai poartă azi pe pământ ce se întâmplă, domnule doctor, de unde vinece ursitoare nebănuită mi-a dăruitboala aceasta fără speranță ce-o port cu minestingher și singur ca peContinuă lectura „Paul Spirescu”