Arhive etichetă:Poezie

Trimite-mi fluturi – Cristina Maria Niță Trimite-mi fluturi albi la miez de noapteȘi spune-le să mi se-aștearnă-n părCa-n pomi, lumina florilor de măr,Pârâie peste umerii de lapte. Mai spune-le să-și ningă pâlpâindasmerenie, sub streșini, pe la geam ,Să se-nfioare iarna de pe ram,Suflarea ei să nu-mi înghețe tinda. Le spulberă pe aripe, troieneși-un caier deContinuă lectura „Cristina Maria Niță: comentariu Bogdan Florin Boitan”

E prea târziu La ieri, de ce să mai gândesc ?Când azi sunt spin înțepător,Și-n labirintul cel grotesc,Văd doar minute care dor. Uitând că la începuturi,Aveau aripi de iubire,Iar în suflet mii de fluturi,Se trezeau din adormire Dar le-am frânt la toți avântul,Și-am fugit de ei afară,Eurus mi-aduse vântulIar eu am ajuns o fiară AmintirileContinuă lectura „Dorina Omotă”

SĂ UITĂM Să trăim iubirea în două emisfere,Dacă prin lume, nu-și mai are locȘi-om planta alte livezi de mistere,Ce au pe ramuri flori râvnite de noroc! Printre boboci muți, rămași închistați,Dezlega-vom vocile confuze ale firii,Cu fiori temeinici, de sub zori înaripați,Cu viers catifelat, precum trandafirii! Vom menține în viață seva cea mai pură,Adunată dintr-o fostăContinuă lectura „Vasilica Purice”

Gând Am scris despre iubire,Dar nu știam ce scriu,Surâsul din privireMi-era izvor pustiu… Priveam cum râde luna,Când te-aștepta în prag,Acum îți cată urmaCe-o suflă vântu-n larg. Tu strigă-mă, nebun,Dintr-un albastru-al vieții,Și fă-mă să răzbunÎnfrigurarea gheții, Mă cheamă către seară,Când noaptea o îngână,Cu ochi de lună goalăSă te privesc, nebună, În stepa arzătoare,Când strălucește luna,Cu zâmbetContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Din câte lacrimi Din câte lacrimi se-mpleteşte dorul?Din câte lacrimi poţi să stingi un foc?Şi câte lacrimi pot ucide omul,C-am plâns cât toată lumea la un loc! Şi-am strâns în mine-atâta suferinţă,C-aş fi murit, să scap de-al ei amarDar ochii tăi şi chipul de zeiţăM-au ţinut viu, să ard molcom pe jar. Mă poartă dorulContinuă lectura „Petre Vatuiu”

VIS CONFUZ În vreme de noapte, sub raze de lună,Se iscă, adesea, în gânduri, furtună,Năluci strălucinde în vis se aleargă,Într-un joc perpetuu o noapte întreagă. Umbre lătărețe se intersecteazăȘi, sub clar de lună, se îmbrățișează,Ochii, vii steluțe, scânteie sub pleoape,Gurile-nfocate sunt tot mai aproape. Contopiri eterice într-un singur trup,În unduiri de raze, c-un oftat prelung,ÎnContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Culori politice (revăzută) *Ceva groaznic pluteșteîntre pământ și cer aziîn aerul fetid și irespirabilculorile își dispută respirații*sentimentele indecisecuvintele confuzegândurile nestatorniceși faptele cu două înțelesuriîn clipa în care sunt expusecapătă o culoareși se sfâșie cu ferocitateîn bucăți sângerândereprobabil carnagiu*există ceva mult mai nefastdecât arțăgoasele culoriși sunt nuanțele dintre elecare duc un război aprinsde răsucire și răstălmăciresufletulContinuă lectura „Julia Dragomir”

Cascada dintre lumi O muzică divină ce susură încet,E cântul ce-l rostește, cu fiecare jetCascada fermecată, ce graniță le esteIubirii celor doi și-a zânelor poveste. Cu inima curată și dragostea-mpărțită,Părea că lumea lor, deodată,-i nesfârșită.Aveau prieten timpul, dușman deopotrivă,Iar viața le era, în suflete, captivă. Ce zână minunată! Ce dragoste purtaAcelui muritor, stăpân pe viațaContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Motto: ,,Și când Mielul a deschis pecetea așaptea, îngerul a luat cădelnița aumplut-o cu foc și-a aruncat-o pepământ și s-au pornit tunete și fulgereși cutremur mare…”( Apoc., cap. 8, v. 1 și 5) în vremurile din urmă oamenii vor fi cernuți atent/ toți vom fi trecuți prin sită nevăzută/ ca să se vadă cât cântărimContinuă lectura „Ioan Popoiu”

Și-nvingător! Nu îmi desena tot câmpul, că nu vreau să mi-l culegi!Să îl lași să-mi înflorească,Mărturie peste timpul când vei reuși să pleci.Să-mi lași rece în odaie, să nu îmi cobori vreo rază!Nici din lună, nici din soare!Timpul tot, tăiat în două,Cred că începe a apune și privirea-ți luminează.O să-ți las că alta dată, oContinuă lectura „Simina Păun”