Arhive etichetă:Poezie

UMBRE PESTE VISE Și prin tăcere anii tăi vor trece,Se vor opri cu țipătul în sus,Cu umbre pe fereastra din apusși zâmbetul zăpezii va fi rece. Vom fi bolnavi cu sufletul pierdutVom umple salile de prin spitale,Nici florilor nu le mai cresc petale,Nici lacrima n – o mai tratăm ca la – nceput. Vor treceContinuă lectura „Doina Filip Pavel”

Mă doare clipa Mă doare clipa ce se scurge linPeste podișul genelor cărunteȘi lasă-n urmă amintiri, din plin,Să se-nghesuie-n ridul de pe frunte. Momentele gravate pe retinăCu grunzul sării din lacrimă strâns,Îi dau gândului doza de morfină,Să-și aline durerea-n care-i prins. Mă-ndrept cu pașii încălțați cu teamă,Spre un nou an ivit în fața mea,Luând pulsulContinuă lectura „Felicia Percec”

Rugă Doamne, dacă mă iubeștiȘi știu de pe-acum că… da,Atunci când mă mai priveștiSă-mi dai din răbdarea Ta. Și aș vrea să Te mai rogSănătoasă să mă ții.Când mintea îmi mai ia focȘi simt că nu pot trăi Să-mi dai pace în furtună,Să-mi înlături orice nor,Să simt vremea că e bună,Să nu mai privesc înContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Nu mă-ngropa… iubita mea,nu mă-ngropa de viusau dac-o faci îngroapă-mă departeşi pune-mi şi o carte în sicriusă nu mă plictisesc de-atâta moarte să-mi pui nişte bomboane pentru îngerişi-un ban pentru luntraşul obositacolo sunt probabil văi de plângerişi vremea mereu bună de cosit să-mi pui şi coasa deci şi o găleatăsă ud grădina raiului puţindar nu-miContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Am vrut să fiu Am vrut să fiu luminăși bucurie purăacelor ce îndură,trăind fără speranță.Am vrut să fiu femeiaiubirii de o viață,dar, undeva-ntr-o clipă,a dispărut scânteiași am rămas doar zborulcu-o singură aripă,și mi-a rămas doar dorulcutremurat de vină. Am vrut să fiu scăpareaacelor care sperăsă-și afle jumătateapierdută dintr-o sferăce la-nceput pornisesub formă de întreg,dar m-amContinuă lectura „Silvana Toma”

Zorile anului nou Câțiva fulgi de nea aleargă prin păduri, peste tăpșan, Vor să prindă, parcă-n joacă, zorile noului an, Chiar de nu-s nămeții mari, plugușorul tot pornește, Așa-i datina străbună să petreacă voinicește. Fulgii dalbi se veselesc de nu-și mai încap în piele, Și pornesc un joc năvalnic, să uite zilele grele, Să pășească-nContinuă lectura „Ioan Avram”

IESLE SFÂNTĂ În grota-n care plâng cu smirnă ieziicade o rază palidă de soareși după-atâta tristă, grea ninsoareau năvălit vâltorile zăpezii e spre amurg și-n grotă urlă vântulși-n casele din jur e veseliedar numai o femeie simplă știecă se va naște în curând Cuvântul noi chefuim la mese-îmbelșugateși-n grota ei e gerul cel mai gerdoarContinuă lectura „Paul Spirescu”

OMUL DE CENUȘĂ 3 Străzi desfundate. Câini. Şarlatanie.Cătune muribunde, târguri triste.Inşi care-ar prefera să nu existe:Fiinţe gri, în ziua cenuşie.Famelice făpturi. BurduhănoaseInfra-făpturi; ochi interlopi, ce-aspirăSă urce scara vremii, cum, pe-o spiră,Se caţără libărcile greţoase.Tablou-i nul. Nu-i nicio tragedieÎn suferinţă, cât ar fi de dură.Nici comedie nu-i în impostură.Ci totu-i jalnic. Jalnica stihieA unei lumi intrate-nContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

IAR A FOST ANUL NOU, MAMĂ Iar a fost Anul Nou, mamă,Și-n cer au ars lumini străine,Dar în odaia mea e iarnăȘi ceasul plânge după tine.La geam, ninsoarea scrie semneCu litere de dor târziu,Iar anul nou ,copil de-o clipă,Mă-ntreabă ce să-i spun… nu știu.Tu nu mai ești. Și totuși parcăTe-aud în pașii mei ușori,În felulContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

Aprindeți candele pe cer Mă duc cu drag pe-un drum râzând,Și tot pe el mă-ntorc plângând,De multă sărăcie,Că-nlănțuite suflete,Vânându-se a foamete,Se zbat ca-n colivie. Dar colivia-i nu-știu-cumPerdea-ntr-o jariște de fumŞi pâclă-necăcioasă,Și tot mai mulți se rătăcescÎn haos de surghiun lumesc,Pe drumul către casă. Cu val de val, s-au smuls pe rând,Simțiri din suflet și dinContinuă lectura „Maria Apăvăloaie Lungu”