Arhive etichetă:Poezie

Prea puțin Am căutat adânc, cu remușcare,Prin colbul strâns în palmele bătrâneȘi-am înțeles că tot ce mai rămâneE tot ce-am dăruit în închinare… Am adunat și-am risipit seninCe-am căutat cu-a visului retină…Și chiar de-am strâns adâncuri de lumină,Aș mai rămâne azi cu prea puțin… Căci fără rost ne pribegim prin viațăSă smulgem pana păsării măiastreCândContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Handicap Uneori, când furtunile îmi scutură cerulMă retrag în liniștea mea albastrăCu cât e mai înverșunat gerulÎmi creez trepte din îndoiala nefastă…Le ridic din cărămizile făcute să-mi indiguie vise.Uneori șchiopatez în craterele ce-mi bareaza înaintarea.Mi se pune handicap, pe ceruri deschiseFulgere îmi întunecă cu furie și zarea…Dar răsar din nou, din ploi de primăvară timpurieMăContinuă lectura „Nela Viorica Boca”

Prefaceri Așa cum vinul roșu înnobilează firea,Lumina mea, tu însăți, mă scoate din penumbră,Fi-mi, de dorești. o clipă, tu, unică, PsaltireaȘi pe cărarea vieții, nu mă lăsa în umbră. N-avem nimic a face, din huma cea plăpândă,Ni-i soarta, înc-o viață, să dăm nemărginirii,Fi-mi, draga mea, din ceruri, corpuscul drag și undă,Să scriem, împreună, prefacerile firii.Continuă lectura „Neagu Costel – Excelsior”

Dor de Mamă Mă-nchin la tine, Mamă!Duioasa ta privirePășește lin din ramă,Nu ești doar…amintire… Din lumea numai plângeri,Azi doi vlăstari te cheamă:-Ești bine printre îngeri?De nu, fii iarăși, Mamă! Să creștem ca-n poveste,Din albele-ți izvoare,Să ne îndemni spre creste,Dând viselor savoare. Ți-aș sta mai mult în brațe,Sub raze de-ametist,Să cânt în roze stanțeCărarea lui… exist…Continuă lectura „Dorel Rotariu”

Lumea Lui Ieri Virusul „Cum ar fi fost”, odată-n minte implantat,Dacă nu-l scoți, îți va bântui gândurile, garantat.Un parazit tăcut ce gâtul persistent ți-l înfășoară,Îți trage capul spre trecut cu a lui teribilă sfoară. Dacă sapi în locuri unde timpul a pus deja punct,Descoperi ruinele vieții unui prea strălucit defunct.Îți abandonezi puterea în fața unuiContinuă lectura „Ionuț Bejinariu”

CREMENEA Materia în mine a pus și rai și iadȘi marea cârdășie ce-o-ndur cu poeziaAlăturea de care când mă ridic, când cadDin veșnica-ncleștare ce-mi curmă armonia Iar moartea mi-a săpat tranșee pe sub mascăPe vremea când gustam din vinul amăgiriiCăci mi-am vândut credința la masa diavoleascăPrin pactul nelumesc cu zeii prăbușirii Spre rai și iadContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Mamă O toamnă a purtat o armăCu care-a luat un glas duios.De-atunci, „mi-e dor de tine, mamă”Și cuibu-i gol, nu e frumos. Un ochi de geam, un chip îl sfarmăȘi o perdea și-a stins lumini;„Mi-e dor de tine, mamă!” Mamă,În curte-s trandafiri cu spini. Și mi-s străini, în flori au teamă,Și de-i adun … nuContinuă lectura „Mihaela Gudană”

Să fluture versul… „Când voi fi liniştită, voi scrie un vers!”Să fie un vers pentru tine, mamă,Să fie cel mai frumos din „Univers”C-un ghiocel să ţi-l prind la năframă! Iar ceasul ce-atunci s-a oprit pentru noiAş vrea să-şi pornească iar secundarul…Să-mi crească iar frunze, copacii mei goi,Să pot urmări iar calendarul! Să fluture versul peContinuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Picături de amintiri Picături de suflețele ce s-au adunat în mine,Ieri un strop și azi un strop, mâine ploaie de trăiri,Se așează-ncet în gânduri, numai litere aldineÎmbrăcate-n poleiala zilnicei dezamăgiri. Picături, frânturi de vise, de niciunde răsărindCondeiază norii albi, colorându-i în pastel,Întind mâna și în palmă imi doresc să îi cuprindSă-i păstrez pe veșnicie înContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

TRĂIEȘTE CLIPA Câte clipe pot să-ncapă în secundă? Dar în două!Doar Timpul știe răspunsul, dar crezi că ne spune nouă!Cine suntem noi să avem drept să-i punem întrebareDespre profunzimea clipei, despre marea ei splendoare? Prin puternicia clipei Timpul ne aduce știreaDespre rostul vieții noastre, despre cer, despre iubireaFără care nicio clipă dintre câte luminează,Nu ne-arContinuă lectura „Constantin Mosor”