Arhive etichetă:Poezie

La natura si risveglia La triste pioggiatentava di persuadereil mio essereper vivere insiemelo stesso sentimento.Ma, al di là dell’orizzonte,i raggi del solescintillavanoper ricompensaretutte le mie fatiche,dipingevano il cielocon i colori dell’arcobaleno,risvegliavano i fiori freschidi mille colori,tra il cinguettio degli uccellie le risate dei bambiniin corsa risuonaìl mio grido di felicità.Questo èil migliore dei Buongiorno. NaturaContinuă lectura „Paul Andrei Râpă”

Muribunzi Se moare cu lacrimi, se moare cu dor,Se moare-n noroi sau pe-o culme semeață,Și-n fiece moarte e-o sete de viață,E-un strop de văzduh pentru ultimul zbor… Litanii vuiesc într-o trecere sfântăȘi toate-s amare, și toate sunt goale…Când umbra s-a scurs cu-ale ei rotocoalePe-un vechi curcubeu unde clopote cântă… Se moare pe lanțul ce nuContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Mariana Alexandru( pseudonim Steel Alexandru) A nins A nins ca în povești în satÎn rânduri, plăpumi de mătaseCa-n laviți, zestre a așezatPe garduri, ulițe și case. A nins cu fulgi în cochiliiDe ger năprasnic-porțelan,Lăsând cărările pustiiȘi doar făclii lucid în geam. A nins și parcă în veșmântDe nuntă, sfânta iarnă așteaptăCuminte, parcă-un legământLa sfânt Altar,Continuă lectura „Mariana Alexandru”

A mai căzut o stea… De câte stele e nevoie să se rupăDin locul lor de veșnicii, de susSă nu mai fiu zadarnică risipă ?Să nu-mi rămână strălucirea lor, apus? Și câte stele condamnate sunt să ardăSă lumineze cărarea ce-am lăsatSă nu cazi întunericului, umbrei, pradăȘi rătăcirii în care mi te-ai depărtat? Nemărginirea mea albastră-nContinuă lectura „Nela Viorica Boda”

Sunt oameni ei. Și eu am fost. Dar poateașa, puțin: din palme până-n coate.Și-am alergatcu toțiispre bâlciul de minuniunde-au băut doar eio cupă cu minciuni. Sunt oameni ei. Că-i omoricine minte.Și de n-o fac, sunt altceva. Se simteîn gaura lărgită-n buzunar,în drumul meuCe șchioapătă-n hotar,în haine,în mersul cam bizar. Sunt oameni ei. Dar las’ săContinuă lectura „Cristina Pasca”

POEZIA NOPȚII TRECUTE MICUL PESCAR… S-a născut în ziua șapteaVara-n luna lui Gustar,Tocmai când se sfârșea noapteaȘi zorii se iveau iar… Din poiată un cocoșPintenat cu lată creastă,Anunța că-n lumea vastă…O pornea pruncul ocoș! Și dintr-un cocoș, într-altul –Dintr-o poiată, într-altă –S-a dus vestea în tot satul,Ba chiar și-n a Popii baltă… Că s-a născutContinuă lectura „George Ceaușu”

Prezent decadent Azi tăcută-i empatia ca firava lumânare,Strâmbă, cumpăna dreptății nu e ca cireșii-n floare…De ce oare-i diapazonul doar în pliscuri de bancheriIar orchestrele vând arii de satrapi și de hingheri? Apa nu mai izvorăște cât să ne spele otrava,Iar Carpații n-au coloane să-și susțină arhitrava,Au plecat din temple urșii către benele din târguriVinovații-s înContinuă lectura „Dorel Rotariu”

„LUMINĂ ÎN AMURG” Amurgul începutului de an deschide căi spre Răsărit de lume,surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse. Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce,Continuă lectura „Georgeta Radu”

Moartea are vreme să se încrunte Undeva, v-asigur eu, undeva mai pier cuvinteS-au cam săturat de-un timp să le spurce cel ce minteȘi se-ngroapă în pământ poate că la primăvarăDin același vechi mormânt se mai nasc a doua oară. Undeva, pe-acest tărâm, cred că nu-i așa departeChiar de e un caldarâm, ce-i al tău eContinuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

DOINA CELOR FĂRĂ DEMNITATE    Voi, mancurți, cu limba lungă ne-ați trădat dorul de Țară.,,Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară!”Voi, cu sângele albastru, v-ați culcat pe vatra mea,Ați trădat laptele mamei și onoarea de cândva! Vreți să ne schimbați destinul, să ne profanați mormântulUnde-mi odihnesc străbunii și mai strâng la piept pământul?Că din huma astaContinuă lectura „Tamara Mîțu”