Olivo potato Tutti gli anni ti vanno a trucidare,e tu, piangi silenzioso,mille volte hai taciuto il tuo doloreper renderti la vita migliore… Sempre tenace,armato con una volontà di ferrotramandando i tuoi fruttialle generazioni a venire,rimani impassibile davanti alla malvagitàdel uomo… Sarò come te!Non mi arrendero mai,mi alzerò ogni giornodalle sofferenze,guardando il cielo. Ciò che èContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Arhive etichetă:Poezie
Ioan Avram
Contraste Un câmp sălbatic, câmp gingaș de flori,E lumea asta, susur de izvoare,Născând speranțe, vise și culori,Un curcubeu măreț în larga zare. Se văd valsând în raze primeniteFeerice mulțimi de fluturi visători,Dar și furtuni și file încremenite,Cu neguri vechi și monștri prădători. Un rai e pe pământ și iadul e alături,Nu poți să știi ceContinuă lectura „Ioan Avram”
Camelia Corina Boț
Crucea din palmele mele Urc o treaptă,cobor douăsi iar urc,dar tot mai multcobor…în dreapta,speranțaîmi zâmbeștedin colțul gurii;în stânga,stă pitită deznădejdeașoptind:n-ai s-ajungi în vârfnici azi, nici mâine,oprește-te!Dar voința-mi face cu mâna,cu privirea-ialbastră ca cerul,mă-ndeamnă să mai urc o treaptă…și am urcat,și am tot urcat,atâtea treptec-am pierdut firulanilor ce mi-autrecut prin plete.Au fost ploi reci,dar și fierbinți;șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Nicoleta Lupu
Înserarea S-a lepădat apusul de zaua crucii mele,Tânguindu-se cu o putere bărbătească,Când sub albastrul serii, mă scaldă-n praf de stele,Cântându-i nopții-n strună, strânsoarea să-mi slăbească…Un cânt al nemuririi din negrul de țărână,Trecând în neființă sfioasele simțiri,În trupul fără apă e-o scorbură bătrână,Și-or trece călăreții spre marele iubiri…În taina sumbră a nopții e liniște deplină,Se maiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Alexandru Popa
Legenda salciei plângătoare Șade tristă plângătoareSalcia cu creanga-n apă…Ce tristeți o-apasă oare ?De ce creanga și-o apleacă ? Ochii-i adânciți în valuri,Lacrima-i în apă curge,Oare ce-așteaptă pe maluriDe stă singură și plânge !? Fost copac cu creanga dreaptăCe creștea în sus, spre stele,Nu știa ce îl așteaptă,Pentru câteva nuiele. Păcătoșii stăpâniriiI-au rupt crengi, ca să-lContinuă lectura „Alexandru Popa”
Ion Sima Delagaleș
Doar eu îți sunt iubire Sunt susținătorul libertății de-a alegedar am prins la tine-n suflet rădăcini adânci,am prins vremurile fără îngrădire. Azi drumul meu alunecă-n abis !Bolnav de tine, tu să mă vindeci.Oricâte jertfe vei sacrifica pe vreun altar,să nu uiți niciodatăcă numai eu ți-am fost cu-adevăratiubire. Înhamă-mă cu-ncredere la crezul tău,sunt disponibil să teContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”
Ștefănescu Dorin
VEȘNICIE Nu sunt bătrân, doar umbra mea e vechede dinainte de-a mă fi născut,întinsă peste neamul meu trecut,un arbore măreț, fără pereche Nu sunt bătrân, copil mă vreau în toateîncă alerg prin florile de mac,străbunii mă veghează din cerdacudând răsadul de eternitate Nu sunt bătrân, doar pana îmi e surăși aripile s-au tocit ușor,mai zborContinuă lectura „Ștefănescu Dorin”
Bogdan Florin Boitan
Dixit (𝑃𝑜𝑒𝑧𝑖𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑉 “𝑀𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝐼𝑛𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖𝑡𝑜𝑟” 𝑑𝑖𝑛 𝐹𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑖 𝐾𝑎𝑟𝑎𝑚𝑎𝑧𝑜𝑣 – 𝐹.𝑀. 𝐷𝑜𝑠𝑡𝑜𝑖𝑒𝑣𝑠𝑘𝑖) A coborât, din nou la ei, în toiul zarvei,Să le aline suferința celor mulți,Strălucitor, la fel ca ieri, sub cerul slavei,Îi miluia pe suferinzi și pe desculți. Întreg, orașul, l-a primit cu veselie,Țineau în mâini bogate ramuri de finic,ÎnContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Tănase Costina
Trezirea În jurul nostru curg minciuni întruna,O junglă-a devenit întreaga țară,Haite de lupi revendică și luna,Iar turma înc-ascultă-a lor gargară. Plânge copilul, căutându-și mamaPlecată pentru-o pâine-n țări străine,Dar politicienii nu țin seama,Se luptă să le fie doar lor bine. Bătrânii n-au putere să mai strige,Râuri de lacrimi au udat pământul,Vezi clar cum dorul de copiiContinuă lectura „Tănase Costina”
Petre Vatuiu
Albă, Luna… Pe un drum nesfârșit de tăcere și pace,Prin înaltul de cer luna curge și tace.Mândră, ea s-a pornit, printre-a stelelor salbă,Ca să-și toarcă fuior, liniștită și albă.Că din veșnice vremi știe, noaptea, să vinăȘi, cu chipul ei blând, să împartă lumină. Albul ei, pe cărări, călăuză se țineȘi mă duce mereu până-n brațeContinuă lectura „Petre Vatuiu”
