Arhive etichetă:Poezie

CÂT PRIMĂVARA… Mi-ador cu amănuntul harta,mânându-i spre cântec conturul,cât primăvara-mi stă culoare,e floare-n suflet și-mprejurul. Cât primăvara-mi stă-n seducțiiși pasărea cu cer se scrie,îmi măsor timpul din icoane,ștampilă fac din tot ce-i ie. Cât primăvara-mi stă ninsoare,la rever, florile, insigne,cu verde îi țes așternuturi,dezbrac iubirea de enigme. Mân primăverii aventura,sunt nudu-i inel de logodnă,urc floriiContinuă lectura „Rony Eduard Codreanu”

Cununie Printre calde anotimpuri voi veni pe drum de searăSfori de rouă ți-oi aduce pentru-a frunții dezmierdări,Tu m-așteaptă-n strai de nuntă cu-n opaiț la fereastră,Să te văd din colțul lumii bântuit de ursitori. Voi veni cu infinitul într-o mantie albastrăȚi-oi aduce-n palme lumea ce-a promisă la-nceput,Tu îmi țese cingătoare și năframa de nevastă,Bate-n aur douăContinuă lectura „Daniela Konovală”

JERTFĂ Nu am fost acolo,și totușiîmi ard pașii de colbul Golgotei.Nu Ți-am atins rănile,dar le port în inimă,ca pe o vină iertatăînainte de-a o rosti. Te-ai lăsat frântprecum o pâine caldăîn mâinile lumii flămânde.Nu ai rostit nimicși totuși,tăcerea Ta a spus totul. Ai mers până în miezul durerii,ca o luminăcare nu se teme să ardășiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Resemnare M-am întrebat și mă întreb mereu,De ce-am strivit același verde crudCând îmi doream să-l mângâi și să udCorola cu minuni din pieptul meu? Nimic n-a mai rămas pe vechiul drum,Luminile aproape că s-au stins…Doar crinii ce-i strivisem dinadinsSe reîntorc la umbra mea, postum… Și dac-a fost, așa a fost sa fie,Și-i de prisos săContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Lasă, Ană Lasă, Ană, lacrima să curgăși să sape-n piatra de mormânt,plânsul tău la stele să ajungă,și să cadă-n ploaie pe pământ. Să îmbogățească glia seacă,să topească seculari nămețiși s-oprească pasul care pleacă.Ai lăsat atâta timp să treacă……Lasă, Ană dragă, să se-ntoarcăcel pe care, încă, îl aștepți. Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande DirectorContinuă lectura „Silvana Toma”

BARBĂ-COTPentru Mirela Aseară, piticuțul Barbă-Cot,De care și uitasem, mi se pare,Pe-o stradă prefăcută în cărare,M-a-ntâmpinat, străin, ca un robot.Am tresărit, o clipă, amândoi:Îl mai cunosc? Mă ține, oare, minte?Ci iată-l cum alunecă-nainte.Ci iată-mă cum lunec înapoi.În jurul lui, un stol de prichindei:Alina, și Lizuca, și Andrei,Raluca, Roxi, Dana… Cine știeCe nume poartă-această gălăgie?Și-acolo-n depărtare, undeContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

CÂT DE PUȚIN AI FOST CU MINE, TATĂ! Cât de puțin ai fost cu mine, tată!Crescând, eu am plecat de-acasă-ndată.Bătrânul măr cu frunza lui,Mi-a spus că n-au fost ani destuiCând trec pe drum, se-apleacă și mă ceartă… Și liliacul, cel cu floarea deasăMi-a spus că prea puțin am stat pe-acasăStrăine locuri m-au chematȘi-n urmă niciContinuă lectura „Mirela Butacu”

Tăceri Tăceri se cern în crucea nopțiiCând țipă lung un pui de cuc,Mă chemi? De zaci în fața porțiiTe-ngrop în frunze, dor năuc. Când strigi în van și-ngâni izvoare,N-aud cutremurul din ploi,Nimic din susurul ce doareNu-mpart cu rest amar la doi. Contur de-mi cauți în surdinăTe leg la ochi…şi te reneg,Sărutul încărcat de vinăA ruptContinuă lectura „Tatiana Pavel”

DE VOI ÎMBĂTRÂNI… Pentru că timpul mă fugăreșteca un lup flămândmă voi refugia în zborul unei păsări,acolo unde suflarea lui nemiloasănu mă va putea atingenici măcar cu un gând. Sau poate voi coborîîn undele tămăduitoare ale izvoruluiunde n-a avut niciodată dreptul la cuvânt. De nu vor mai fi izvoare și nici păsărimă voi ascunde înContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Chipul morții Am privit îndelungchipul nemaivăzut al dureriicare m-a absorbitîn profunzimi de abis…La fiece cotitură,îl priveam iar și iar.Ochii,ochii îi erau de gheață,iar timpul atârnade cearcănele groase,ciorchini de struguripe sub pielea creponată.Oh…gura, gura-ifalii de pământ suprapusepeste o respirație ghemuită.Îi priveam chipul arcuitsub pulpa degetelorce-mi brăzdau fața…era chipul morții,spre vindecare. Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial:Continuă lectura „Camelia Corina Boț”