Daniela Konovală

Alegeri Nu am plecat, doar m-am retras alăturiSă te privesc cum taci și nu-nțelegi,De parcă ar putea fi înțeleseTăcerile din zilele prea reci, De parcă-aș fi avut de-ales secundeDin secul vorbei tale, un cuvânt,Mi-ești drag cum nimeni altul nu mi-e-n lume…În nerostirea ta adorm plângând. N-am tras la sorți iubirea niciodată,Din rai doar tu, tăcând,Continuă lectura „Daniela Konovală”

Lidia Stan

Un rest dintr-o iubire Să uităm; cărări întortocheatene-au tot întâlnit si despărțitPrin hățișuri, lacrimi și durereDoar iubirea, ne-a adăpostit Să uităm; părerile de răunu-și mai au nici rostul, nici menireaPe furtuni, prin vijelii și ploaieNe-a adăpostit numai iubirea Lasă-mi numai două rânduri scrisepe o bancă-n parc; citește vântulȘtiu că ochii tăi înoată-n lacrimiCând mai rătăceștiContinuă lectura „Lidia Stan”

Tei George

SCOTOCIND… Între nopțile durerii și iubirea călătoareNu e vreme să petrecem, ci e timp de închinare…Ah!, lăsați-vă dorința gândurilor voastre, multePentru cine vrea să creadă, pentru cine să asculte. Alergați prin astă lume, dar nu căutați popasulCe v-ar odihni o clipă, dar nu auzi-veți glasulCelor care vor să iasă din această „iarnă” crudă;Cine vrea săContinuă lectura „Tei George”

Madiana Domnița Lascu

Stau și-aștept Stau şi-aştept într-o parcareŞi mă uit la trecători…Mintea-mi naşte o-ntrebare:De-am fi fost nemuritori? De nu exista păcatul,Plânsul şi dezamăgirea,Altul ne-ar fi fost umblatul,Alta ne-ar fi fost menirea. Oamenii trec rânduri, rânduri,Unii par foarte grăbiți;Alții, le citeşti pe riduri,Trişti, de muncă obosiți! Uite-aşa ei trec prin viaţăBieții, parc-ar fi roboțiAlții parcă-i trage-o ață,Să-i întorci,Continuă lectura „Madiana Domnița Lascu”

Angela Petre

ÎNVĂȚ ÎMBĂTRÂNIREA Mă-nmuguresc să-nvăț îmbătrânireaCafeaua de o vreme-o beau amarăSimplific tot să nu mă pierd cu fireaȘi-ador s-ascult balade la chitară. Cu toleranța fac prietenieMă voi ierta de toate câte-n steleVoi râde mult, voi scrie poezieLăsând deoparte gândurile mele. Va-mbătrâni și trupul meu cu timpulAccept ireversibila schimbare,Și florile se trec cu anotimpulPlecându-și capu-n brazda roditoare..AmContinuă lectura „Angela Petre”

Gabriel Feresuaru

Picturi pe suflet… Îmi desenezi pe ceruri o himerăA clipelor trăite într-un vis,În vremuri care țin de altă erăIubire pură în alt Paradis… Culoarea mi-o dă buza voluptoasaCu care mă săruți cu pasiune!Cum să mai plec iubita mea de-acasăCând ne așteaptă fremătând o lume… Îmi plec privirea, mă abandonez în tineCu tot ce am maiContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”

Tănasă Costina

Poarta trecutului -Privește, străine și spune, ce vezi?-Un zid erodat de vremuri și ploi,De el stă-agățată o poartă-strigoiCe-n lacăt se ține. Îți vine să crezi? Acest zid și poartă sunt vii mărturiiAle unui trecut ce-a fost îngropat.Fiecare piatră din zid a-nsemnatO mică poveste, zeci de bucurii. Chiar și tencuiala ce-a rămas pe zid,Care pare-o hartăContinuă lectura „Tănasă Costina”

Camelia Corina Boț

Floare de colț Sunt o floare de colțcrescută-n vârf de munteși vă spun cu grai dulce:vântul nu mă rupe,nici soarele nu mă seacă,nici ploile nu mă îneacă,vijelia nu-mi alungă veselia,rădăcinile din stâncănu mi le smulge, oricât mi-ar fidurerea de adâncă.Stau dreaptă în fața sorții,simt timpul cum treceprin ieslea vieții,cum soarele mi se prindede plete și-nContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Mirela Butacu

De-ar fi fericirea de vânzare De-ar fi fericirea de vânzareȘi pentru inimi s-ar negocia,Mi-aș părăsi tristețea pe-o cărareȘi în urmă nici că m-aș uita. Și-aș merge cât puterile m-or ținePân-aș da de câmpuri mai uscateȘi-o mare eu m-aș face pentru tine,Să-ți spăl iubite-un munte de păcate! Tu să-mi fii un soare ce se pierdeÎn fiecareContinuă lectura „Mirela Butacu”

Gabriel Cristea

Pe Munții Măcin Urcușul de bivol, spre muchii neclare,mi-l port ca Sisif având lumea-n spate;Năluci din adâncu-mi răsar pe cărare;Hercinicul ochi prin ceață se zbate. Pătrunde-n vertebre ozonul și parcăMi-s nările peșteri, răsuflet de zmeu;Se nalță codalbul în zboru-i, să-ntoarcăSorinele spații în sufletul meu. Prin cioareci, genunchii zdreliți ies afară;Și stânca se-adapă din sânge-mi crud.SuntContinuă lectura „Gabriel Cristea”