Arhive etichetă:Poezie

Pași prin labirint Chiar de e pe înserate și privirea-i spre apusPrivesc lumea pe-ndelete, privesc anii ce s-au dus,Mai adulmec izul zilei, razele îmbujorate,Mai citesc câteva rânduri pe o filă dintr-o carte. In genunchi sau dând din aripi am trecut prin munți și văi,S-au scurs zile-ntunecate, au ars focuri și văpăi,Rătăcind prin labirint, printr-al viețiiContinuă lectura „Ioan Avram”

OriginiIonuț Pande Valsul vieții peste trupuri.Inimă ruptă în bucăți de primăvară.Nu am decât o muzică răscolită de becațe.Dacă vreți să cumpărați flori,plătiți cu o privire nouă,care să-mi coasă ochiul destrămat.Toate fracțiile vieții au un numitor comun: negrul.E lină marea, zbuciumat cuvântul.Pe câmpul nopții, mă aleargă luna.Are sâni de bujori și obraji de păpădie.Nu o sărutContinuă lectura „Ionuț Pande”

,,DA, SĂRĂCIA-I GREA, DAR NU SĂRACĂ” Nu se mai spune ,,bună dimineața”!Trecem unii pe lângă alții iute ca unÎmbolnăvit de grabă! Așa-i viața!Rar oferim ,,vecinului” un scaun! Respectul e ceva de modă tristă!Mulți nu mai vor să știe cum arată!Suntem alergătorii fără pistă!Iubirea e-n concediu fără plată! În timpurile astea desfrânate,Nu se mai știu veciniiContinuă lectura „Constantin Mosor”

Bobotează E o prezență ascunsă-n ape sfinterotindu-se-n miresme aurite,privirea arhanghelului – sabie arzândvolute-nscrise la răspântii de cuvinte. Botezător al întruchipării de taină,cunoști Numele Sfântului Trup nevăzut.Pogorâtu-S-a Duhul peste ape și sânge –toiag și altar pentru cel renăscut.Tatăl născând Fiul în DuhulSe aratăpe-aleea pleoapelordeschise de câte-un heruvim,s-aducă crezul inimii rănitede-Împărăția Omului Divin. Redactor: Cristina Pasca RedactorContinuă lectura „Ana Cris”

De-ar fi s-aleg De-aș fi ca un cântec, răsărind din adânc,Ca un verde de câmp, ca un galben de pai,Ca o apă curgând într-o ploaie de mai,Într-o zi mă voi face pământ. Mă voi face ce-am fost, înainte de-a fi,Fir de iarbă în vânt, între coasă și cal,Poate-aș fi, spumegând, creastă albă de val,O secundă-ntreContinuă lectura „Flori Cristea”

SCRISOARE Ți-am scris cândva poeme verzi, cu iarbă,știam că n-ai să le citești nicicând,pândea din cer zăpada să le cearnă,dar au rămas ascunse într-un gând, Aveam o clipă între două ere,cum între maluri umbra fără chip,un timp tăiat în două emisferedin care nimeni n-a mai luat nimic. Le-aș scrie iar dar nu se mai arată,deContinuă lectura „Marin Rada”

De vorbă cu Îngerul meu În zâmbetul trist din viața pierdută,Prin clipe povară de-atâtea ninsori,Tăcerile-mi ard cu lacrimi de ciută,Și-o unică rugă spre Cerul cu nori Port masca durerii cu râs de paiață,Când caut speranța și-un strop de senin,Dar văd peste tot numai chipuri de gheață,Vânzându-mi dispreț cu-n surâs heruvin. Un țipăt de jale și-unContinuă lectura „Dorina Omota”

… și te pătrunde arșița trandafirie, răsădind aripi fragile în copii… O să-mi bat mintea, iubito, până-i plâng câinii de milă și tot îți voi trece sânii prin vâltorile materne ale scrisului de mână!… tot ce strâng ochii din valea vinului, o să se scurgă printre genele de smoală, pacoste, iar frenezia va dura oContinuă lectura „Ioan Pop”

SĂ RUP DIN UMBRA TAAutor: Niculaie Cismaru Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace unContinuă lectura „Nicolaie Cismaru – comentariu: Vichi Radu”

Rugă N-ai pus în cârca-mi, Doamne, cât ai vrut.Ci m-ai împovărat doar cu atât,Cât ai știut că pot umerii-mi goi,Să ducă-n arșiță, furtuni sau ploi. Au fost și timpuri când, prea istovită,M-am poticnit de viață biciuită.Da-n mila Ta, văzând a mea durere,Îmi tot ningeai din raiul Tău putere. Desculță, când m-am avântat pe drum,M-ai ridicatContinuă lectura „Maria Apăvăloaie”