Arhive etichetă:Poezie

Spune-mi, suflete Spune-mi, suflete… poți duce tot ce Dumnezeu ți-a dat,Fără lacrimă pe față, fără de nici un oftat?Poți ca să mai rabzi povara de pe umerii-ți plăpânzi,Cum de nu îți plângi durerea, ce-n străfunduri o ascunzi?Poți să pui geană pe geană când pe gând noaptea se lasă,Zâmbetul ce-l înflorești, nu te doare, nu te-apasă?CumContinuă lectura „Anca Man”

Diagnostic în ambulatoriu Măicuță Românie ești bolnavă,Agonizezi ambulatoriu zi de zi,Căci starea-ți, vai, parcă atât de gravăN-a fost nicicând și nici nu va mai fi Ne pleacă doctorii peste hotare, iată,Se duc pentru un trai mai omenescIar tu rămâi săracă, netratată,Și îți dispare sânge românesc Și-apoi, bâtrânii tăi, măicuță, plâng,Pentru că-ngheață-n casele sărmane,Cu viața pentru-oContinuă lectura „Nicoleta Tudor”

Astăzi strig Voi cei care ani de-a rândul ați slujit nemernicia,Ați uitat că mama voastră cea dintâi e Romania?Ați tot rupt câte o bucată și-ați vândut-o fără milă,Ignorând că-i apărată de un scut și o acvilă. Chiar și astăzi îmbrăcați haina hâdă a trădării,Rătăciți prin noaptea minții, fără harul lumânării,Luarăți puterea-n mână și-o făcurăți biciContinuă lectura „Luminița Trăistaru”

Prefaceri Atâta toamnă,Doamne,-n mine!Ce dezmăț!Iar eu,cu vara încă mă răsfăț.Și-atâta dragostedin mine se revarsă,De parcă primăvara este-ntoarsăȘi, pe uitate căi,hălăduiește.Visare-i?Sau e timpul ce clipeșteși mai aduce visuriînapoi,Să mai alungenopțile din noi? În iarnăîmprejurul se preface.Bat aripi negre vântulcenu-și mai află pace. Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

Și nu e nimeni… Când m-ai privit, s-au transformat în apesperanțe și-așteptări adânc ascunse,și lacrimile-atâta timp, neplânse,au început să curgă pe sub pleoape. Când m-ai atins, s-au preschimbat în fluturiși mâinile și gândurile mele,și-au început să zboare către stele,să construiască, pentru vise, scuturi. Când mi-ai vorbit, mi s-au topit, în suflet,uitate doruri și nescrise versuri,șiContinuă lectura „Silvana Toma”

FRUNZĂREALA În iarna asta plină de-anemieFără zăpezi, un anotimp beteagTot frunzăresc cuvinte ce mă-mbieSă încropesc idei fără sfoiag Nu vreau de-acum nimic să mă reținăDin prăbușirea cu traseu eternNici chiar poeme ce-mi induc anginăCa un fior divin ascuns în stern Iar inima o simt cum se prăvaleÎntr-un abis al cerului bastardSpre care disperările fataleSe cațărăContinuă lectura „Lidia Zadeh”

CÂND N-OI MAI FI… Când n-oi mai fi, va plânge ceru-n taină,Cu stropi de-argint pe frunze obosite,În pragul serii, luna-ți va fi haină,Prin labirint de gânduri risipite… Un crivăț rătăcit pe drum de noapteVa șterge pașii mei uitați în lut,Iar timpul prins în mrejele deșarte,Va risipi-n neant tot ce-am avut… Când n-oi mai fi, să-miContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Joc de iarnă Când pe-afară iarna mintecu zăpezile în ploiEu sunt trist, tu ești cuminteHai să fulguim în doi Să te ning pe sânul bunCu privirea mea nomadăȘi-niernat ca un nebunSă-ți fiu omul de zăpadă Tu să bulgărești troieneCare au uitat să doarmăEu să te ascund în geneHai să ne fim nouă iarnă Vinovat PlutescContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Am să fiu… Uneori sunt pădure-ostenităCe își leagănă frunzele-n vânt,O vremelnică inimă-nfiptăUndeva între cer și pământ. Alteori, o paiață pe coastă,Speriată de umbra zglobie,Ori izvorul cu umbra albastrăCoborând spre aval, în robie. Se îmbracă văzduhu-n rugină,Pașii tac, parcă plâng, parcă cerMuguri noi pe o nouă tulpină,De copac răsărit peste ger. Am să fiu…poate veșnic tăciune,UmbraContinuă lectura „Lina Blum”

Gând pentru țara mea Mi-este țara un loc sacru, are-n inimă icoană,Brazda satului mă strigă și trădarea-i plânge-n rană,Am trădat până și zarea, l-am trădat pe Dumnezeu,Doar biserica rămâne dăinuind în satul meu. Am plecat prin țări străine, ca să ne găsim un rost,Am lăsat, în crucea vremii, pluguri fără adăpost,Fără de stăpâni, pădurea, prețContinuă lectura „Cristiana Iliuță”