Petre Vatuiu

Ce loc ți-ai găsit! Ce loc ți-ai găsit în inima mea!Nici eu nu-l știam a fi undeva.Și dacă era atât de ascuns,Atunci mă întreb: Tu cum ai pătruns? Tu cum ai venit? Eu unde am fost?De când te iubesc? Mă-ntreb ca un prost.De dragostea ta mi-e sufletul plinȘi greu. Și de greu abia că-l maiContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Georgeta Rada

ATUNCI Atunci când totul se-mpărțea la doi,Pe trecătoare, tandre violineSe așterneau acorduri lungi de ploiCe prevesteau furtuna care vine. Atunci când ploaia verii a tăcutȘi se ivise-n curcubeu iertarea,Ne-am amintit la timpul tău trecutDin viitorul meu, însingurarea. Atunci când clipa, fluture plăpândA hărăzit tăcerii noastre îngeri,Tu ai plecat în curcubeu râzândC-un inorog, lumina să mi-oContinuă lectura „Georgeta Rada”

Mirela Șoimaru

O ARIPĂ DE ÎNGER O lacrimă pornește din noi,spre asfințit,Când liniștea iertării prin rugă s-a sfințit…În tine, iadul urii se frânge, adormit,În timp ce porți nădejdea în suflet ca pe-un mit! Și dacă iști furtună în rai la Dumnezeu,Îți vei purta o cruce din ce în ce mai greu!Te-atrage o lumină,te-nțeapă iar un spin,Șuvoaie deContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Alexandru Popa

Ne-a lăsat o limbă și o țară .Ce-am făcut cu ele… ! Plânge Doina E unul ce în versu-i nepereche,Cântat-a, de la Nistru pân’ la Tisa,De-atunci -în Doina lui, atât de veche-Și până azi, românu’ plânsu-mi-s-a… Românul mai doinește-n poezieDe câtă suferință-n pieptu-i strâns-aPe-acest pământ, străvechi, de Românie,Din Tomis până-n vechea Potaissa. Ca un blestemContinuă lectura „Alexandru Popa”

Nicoleta Lupu

Adeseori Zburând, am atins păsările zărilor,Privind de sus la marea învolburată,Cu vântul trec prin roata morilor,Ce sfarmă-n mine bucată cu bucată.Sunt vremuri despuiate peste lume,Doar aripi negre zboară înspre stele,Nu-i nimeni care poate să mă-ndrume.Trăiesc absurdul gândurilor mele…Păcat de curcubeul verilor trecute,De nopțile care mă înveleau cu cerul,De clipele care șopteau, tăcute,Când lunii-n zori, îiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Manuela Cerasela Jerlăianu

În cămara mea de gânduri În cămara mea de gânduri, am primit un roi de fluturiȘi-n vulcanii de cuvinte, am întins aripi de vulturi,Stelele le-am ars în palmă, am prins luna la fereastrăȘi-am privit în ochii tăi, ca o pasăre măiastră.Dragostea plutea în aer, ca un zmeu pierdut de lume,Iară eu din focul vremii, amContinuă lectura „Manuela Cerasela Jerlăianu”

Iulian Crețu

.Te caut Serafic mă priveai,dintr-un ochi fără pleoape,de tren călător,printr-un anotimp plutitor…Tulburată de prezența-mi eraiși de eterna noastră necunoaștere… Ne luam la revedere.Fuseserăm doar colocatariiaceleiași clipedătătoare de fiorurivindecătoare de dor de moarte… Din când în când,îți mai înalț câte un zbor,dintr-o secundăde însingurare… Te caut!…Așteaptă-mă,… sau te aștept!…Dincolo… Redactor: Cristina Pasca Redactor șef: Ionuț PandeContinuă lectura „Iulian Crețu”

Ovidiu Oana-pârâu

E vremea schiturilor calpe În rădăcina muribundăSe-aduna sevele zadarnic!Pe cioturi, ruginiu zăbranicÎncearcă moartea s-o ascundă. Vine din nor îndestulare,Pătrunde-n stâncă şi izvorRăzbate. Steiul stă pridvorGolit de lacome topoare. Se-nchipuie noi cimitireFără morminte pentru codru.Pe cerul răstignit e modruTimp buhei buchisind psaltire. Azi tac frunzarele, verzi harpe,Se-aude bocetul de vântA-ngenuncheat ecoul, frânt,E vremea schiturilor calpe. 8Continuă lectura „Ovidiu Oana-pârâu”

Cristina Serghiescu

Femeie Mai ai femeie flori în palme,Poți învia grădini de vise,Prin ceața gândurilor calme,Îngropi cuvinte compromise. Mai ai femeie muguri noi,Pe ramul aspru de răbdare,Porți curcubeu pe umeri goi,Sfidezi ecourile-amare. Mai ai femeie rouă pură,Prin iarba vie a simțirii,Când o iluzie te fură,Speli praful ars al amăgirii. Mai ai femeie roz destins,Pe-obrazul moale al gândirii,ȚiiContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Viorel Gongu

Fără regrete Din stânca închisorii din Caucaz,Purtând pe mână lanţ de Prometeu,Jertfită până-n moarte, cu pricaz,Te-apropii, depărtându-te mereu.Un şir de nopţi de condamnări, perenTe poartă spre speranţa fără ţel,Rătăcitor, pe şine reci, un trenNe minte prin macaze de oţel.Nu ştim nici când, nici dacă, vom fi „noi”Actorii-flori, ai unei nopţi de vis,Sub „do major”-ul unuiContinuă lectura „Viorel Gongu”