Arhive etichetă:Poezie

LA ORA CÂND MI-E DOR DE TINE La ora când mi-e dor de tineŞi ies strigoii să vâneze-n lună,Simt gândul că valsează prin ruineŞi-n mine mai rămâne o fărâmăDe suflet ,ca un viciu nefiresc.Îţi reconstitui paşii din nisipulOceanului neplanetar, firesc,Ce ţi-a furat pentru o vară chipul. La ceasul când cocoşii îmi îngânăNeliniştitul puls prins înContinuă lectura „Mărioara Nedea”

DRUM ILUZORIU Crestele stau mute, pierdute prin cer,Uriaș cu fruntea sprijinită-n ceață,Muntele acesta seamănă misterȘi-l urcăm cu toții, agățați de-o ață. Nu știm foarte multe din fragilul chitSemn de întrebare pus printre răspunsuri,Slalom pe versantul cel înzăpezit,Start la școala vieții asimilând cursuri. Ochii sparg reduta de-un alb diafanSe precede-n zare mantia vrăjită,Dumnezeu atinge creștetul profanPlasăContinuă lectura „Angela Petre”

SĂ RUP DIN UMBRA TA Mă vindec de-ntrebări ca de-o prefațăCe clocoteau prin sânge când erai –Acum, când tot trecutu-n mine-ngheață,Tăcerea îmi vorbește fără grai. Se sparge-un geam din cer în gerul nopțiiȘi ușile se-nchid pe sub pământ –S-a-nfipt tăcerea-n balamaua porțiiȘi chinuie cuvânt după cuvânt. Și umbra ta se chinuie-n fereastră,Să-mbrace un suspin, să-iContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

Umbra Te chem iubire, nu oricum, să viiFără de frici și inhibitii, de se poate,Numai parfumul în loc de haine să îl ții,Și părul lung și desfăcut pe spate. Să te așezi pe pat, dar la fereastră,Lumina lunii să-ți mângâie trupul,Iar umbra, trandafirului din glastră,Să îmi arate, unde pot să pun sărutul. Și umbra înContinuă lectura „Gheorghe Ionel Boboacă”

În ochiul viu de frunză Mă bântuie-un fior de vânt,Aici în piscul plopului de-argint;Aproape sunt răsufletul să-mi dau,Căci prin nervuri ruginile-mi pătrund. Te văd statuie cum priveștiÎntregul desfrunziș, copacii goi,Ce scormonesc cu crengile prin nori;Si-n ochiul viu de frunză lăcrimez. Nu am gustat din versul tău,Deși ai colindat păduri – te știuDe când eram unContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Naivitate Toți naivii lumii își sorb din nou lichiorulDe suferințe nude ascunse-n ceva bun.Beția îi muncește cu cinstea și cu dorul,,, Credeam într-o iubire!…” se leagănă și spun… Au adunat din lacrimi, chiar și-au mai pus o gură,Sperând ca noul sorb s-aducă o trezire…Dar tot efortul lor e transformat în urăDe forța ce pământul îlContinuă lectura „Cristina Pasca”

LA MÂNA SORȚII Încetinește soarta pe la geamuri,în miez de iarnă, prinsă-n flori de gheață,să-nșire chiciură pe-un fir de viață,să facă până-n zori timpului hamuri. Ăst’ bidiviu cu ochii de smaraldenu-i dă răgaz să-și treacă-n voie jocul.Îi seacă apa și îi stinge focul.E nărăvașul cu trei inimi calde. Cu clipele-n potcoave, drept caiele,aleargă ca nebunulContinuă lectura „Georgeta Radu”

În ajun ,,Se rotesc fuioare veștede de ceață”Ca un vis de abur peste amintiri,Dor îmi e de timpul câfnd sădeam speranță,Prin câmpii de neguri înflorind priviri. Palmele mi-s pline de petale stinse,Flămânzit mi-e trupul de-al iubirii rit,Sufletul așteaptă șoaptele promise…Straiele tăcerii m-au acoperit. Timp de sărbătoare împrejuru-mi crește,Clinchet de colindă saltă pe răzorLerui-ler se-aude caContinuă lectura „Daniela Konovală”

În labirintul timpului pierdut Oceanul se adapă din lacrima-mi săratăși-o liniște adâncă așterne între noi,nu o să-mi fii aproape, știu sigur, niciodată,destinul nostru-i altul și ne împarte-n doi. Ne-am rătăcit aiurea în pătura de ceață,și-ascult cum curge timpul în infinitul surd,un spațiu gol îmi țese o umbră de paiață,e visul meu frumos ce cade înContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Ei bine dragi prieteni, și în această seară voi supune atenției dumneavoastră o altă realizare poetică a colegei noastre Madiana Domnita Lascu !De această dată poeta abordează complexa temă a existenței…Extrapolând situații de viață unor momente inedite, poeta ne transpune prin lectură în lumea marilor adevăruri ale clipei care trece irepetabil…Lectură plăcută tuturor și felicităriContinuă lectura „Gabriel Feresuare: despre poezia poetei Madiana Domnița Lascu”