Avram Ioan

Ți-aș dărui Ți-aș dărui stelele albastrului infinit,Le-aș pune într-un buchet de roze,Luceafărul speranței în zenit,Să lumineze calea gingașelor mimoze. Ți-aș dărui luna cu haina ei bălaie,Să-ți lumineze chipul și sufletul tău pur,Ți-aș dărui tot cerul cuprins de vâlvătaieȘi sufletu-mi ce arde ți-aș dărui, îți jur. Ți-aș dărui munții cu creste de smaralde,Cu brazii lor semețiContinuă lectura „Avram Ioan”

Doina Badila

~….nimicul te aduce, nimicul te reia. Nimic din tine – n urma nu va ramanea.. Veronica Micle o lacrimă din timpte cheamă stins…și liniștea din anotimptrăind al toamnei vis,cu frunzele rebelete-a adormit prin ele. cu o perdea de gânduri,acoperi clipa regăsirii.mă crezi umil , văd printre rânduri,aștept doar clipa mântuirii…iubirile de pe planeta stinsărămân plângând,Continuă lectura „Doina Badila”

Ioan Avram

Ești Ești ploaia ce dă rod câmpului arat în primăvară,Ești raza senină ce-mi mângâie chipul obosit,Plutind pe aripi de stele, arcuș de vioară,O blândă făptură născută din ramuri de hit. Ești lacrima pură, cursă din ochi de copil,Când cerul se scutură și vine furtună,Te caut cu sârg , alerg pe câmpul vernil,O vorba de duhContinuă lectura „Ioan Avram”

Gabriela Ryelle Panait

Locuințã efemerã Mai geme ploaia pe un lemn uscat,Mai scârțâie o scândurã bãtrânãIar praful tremurând s-a strecurat…Din zidul strâmb, durerile adunã.Cãlcând pe urme îmbibate-n frig,Tãciunii vremii scapãrã în tindã…Cu ultimele gânduri te mai strigBãtrânã locuințã, dintr-o grindã! Înebunind cad țiglele la valeDurerii fiind parcã aşternut,Ca un bolnav în tainã se-nconvoaiePeretele ce nu m-a cunoscut!Paşii deContinuă lectura „Gabriela Ryelle Panait”

Petraru Valentina

Amintiri prăfuite Caut amintiri din vremuri apuseCu poze-ngalbenite și flori presate,Prin cărțile vechi în poduri ascunseParcă găsesc comori adevărate. Bilete de amor roase de vremeCândva am iubit sincer și curat,Ne-am scris declarații-n mici poeme,La care am ținut și le-am păstrat. A fost un foc de paie, ce s-a făcut scrumSă prețuim iubirea noastră, n-am știutEramContinuă lectura „Petraru Valentina”

Ana-Maria Felicia

VIAȚA De multe ori m-am întrebat…De ce e viața așa de scurtă?Prin multe locuri am umblatȘi Intotdeauna am dus o luptă. Chiar de sufletul mi-era tristNu am destăinuit la nimeni…Prin câte am trecut, încă rezist,Ferindu-mă in timp de oameni… Viața nu poate fi cumpărată…Nici măcar câțiva ani din ea.Trebuie trăită si conturatăDe vise si oContinuă lectura „Ana-Maria Felicia”

Conduraru Ioana

Nostalgia dimineții Soarele acum se-nalță,Mai timid, mai supărat!Toamna cu -a ei aroganțăZilele le-a tot scurtat, Iar din frumusețea verii,Au rămas petale tristePe cărările visăriiȘi suspină în batiste. Gust cafeua surâzând.Schimbătoare este vremea,Îmi repet tacit în gând!Și-mi răspunde doar tăcerea. E un vers, o poezieToamna ce se vrea iubită,Sau e -o dulce simfonieCântată de o lăută?Continuă lectura „Conduraru Ioana”

Marin Rada

POATE ȘTIAM Purtam sub cămașăo carte cu poezii,întunericul mi se lipisede pleoape,poate știam din ce visai să viicând lumina albastrăse cerne pe ape. Iubita mea,purtam sub cămașăchipul tău ca o pasăreîncremenită de frig… Poate știamcu o viață mai înaintece lumină albastră te-mbracă,din ce vis, iubita mea,să te strig.

Andreea Pîrlea

HAI SĂ FIM FRUMOȘI ! Vedem tot mai mult, în zilele noastre, cum urâtul, răutatea, anormalul, imoralitatea, etc. sunt promovate la tot pasul, pe toate canalele, încât am fi tentați să credem că frumosul, binele, moralitatea, firescul, etc. au dispărut. Vorbeam azi cu o prietenă despre OAMENI, despre lucrurile frumoase din jurul nostru. Am concluzionatContinuă lectura „Andreea Pîrlea”

Alexandra Mihalache

Dor suprem Dorurile nu mă pot ucide,Dorurile nu mă pot seca,Tu eşti dorul care va decideCâte patimi poate vindeca. Dorurile vor să îmi dea pace,Rănile din piept nu înţeleg,Dorurile nu se pot preface,Tu eşti rana dorului ce-l leg. Dorurile ştiu numai de tine,Dorurile nu ştiu cine-s eu,Vreau să te zidesc între destineDor suprem al sufletuluiContinuă lectura „Alexandra Mihalache”