Arhive etichetă:Poezie

Egalitate Cum poți fi egal în drepturicu o simfonie de Beethoven?Sau cu un fluture extatic?Mai degrabă cu tavade jăratic a lui Făt-Frumos.Sau era a calului său tacticos?În orice caz, timpul exaltădintre cutele devenirii talefăcându-te egal cu viațadoar când cutremuribărcile de trecerespre o conștiințăprecum diamantul.Sau când îți mai cutremuriînaltul, odată desprinsdin demonstrațiiși infinitezimale târzii. Te totContinuă lectura „Mira Minu”

Când voi pleca Să nu mă uițicând voi plecaspre crucea cerului,grăbită…o lacrimă-mi voi ștergede pe-obrazși-o voi lăsala rădăcina unei flori, sădită… Să nu mă uițicând glasul meunu-l vei mai auzidevreme-n dimineață…îți voi trimite raze calde,blândețea lorsă luminezecu gingășie a ta față… Când voi plecape cerul tăuvor răsăribuchete mari de steleiar ochii tăile vor priviși îțiContinuă lectura „Daniela Topîrcean”

,,Mi-e dor de tine, Mamă!” Te caut prin unghere, în casa bătrânească,Vreau să-ți mai simt căldura și grija părintească,Poze îngălbenite plătesc timpului vamă,Tristețea strigă-n suflet: ,,mi-e dor de tine, Mamă”! O pânză de păianjen coboară pe fereastră,Prinzând, în mreje parcă, floarea uitată-n glastră,Ceasul pe noptieră stă nebăgat în seamă,Dar chiar și el șoptește: ,,mi-e dorContinuă lectura „Coca Mahalu”

NEAMUL ROMÂNESC NU MOARE! Când or plânge-n cer poeții pentru Neamul RomânescRadu Gyr și Eminescu iarǎși slova-şi pregătescDar acuma versul lor va fi literǎ ce ardeVa fi imnul deșteptării, imn de dincolo de moarte! Și în fiecare slovă care picură-nspre noiE o lacrimă desprinsă dintr-o geană de eroiToată lacrima căzută într-un rai de trandafiriE totContinuă lectura „Eliana Popa”

Atunci l-am renegat pe Dumnezeu La un obor de interzise,Am zăbovit mult prea mult timp,Și-am cumpărat doar compromiseFiind mereu în contratimp. Printre frustrări lacrimogene,Speranțe-am aruncat în vânt,Ca-n voaluri gri de fumigene,Să se prefacă orice cânt. Nu, nu știam ce-i fericireaȘi-mi era greu, atât de greuCând mă strivea dezamăgireaCu pietre reci de minereu. Care creșteau, creșteauContinuă lectura „Dorina Omotă”

Anotimpuri(joacă vivaldiană) Vino iubito să te-nvăț zăpeziDin iernile iubirilor postumeCa un sărut în care nu mai creziȘi să srigăm plecările pe nume Vino iubito să te pierd prin fluturiCând dumnezeii dorm în acoladeCă-i timpul de tristețe să te scuturiȘi primăvara peste tine cade Apoi visând atingerile goaleSă fluturăm batiste într-o garăCă este timpul nopților carnaleVinoContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

Cine de taine Ninge cu doruri în cântecul lebedei-floare,Nori de pudoare alunecă grabnic pe boltă,Mira e-n voltă, trosnește sub talpă o mare;Câtă culoare în toamna din anul-recoltă! Sunt și manguste, și flori de coral, și angoase,Gerul din oase călește un sânge de glie,Luna învie în geamul cu aripi întoarse,Ornice arse revendică timpul- făclie. Iată, înContinuă lectura „Ionuț Pande”

Tablou de primăvară Se primeneşte Primăvara, fată mare,Cu poale verzi de ierburi de mătase,Își împletește cozile ei groase,Din ramurile sălciei pletoaseȘi pleacă-așa, desculță, pe cărare. Pe umeri albi de floare de cireş,Ea duce-n cobiliță apă nouă,Pe gene-i strălucește bob de rouăȘi cântă veselă cântare nouă,Dar Vântu-i dă ocol într-un iureş. Îi saltă poala, dezvelind genunchiiDeContinuă lectura „Flori Cristea”

Cuvânt Eu sunt și astăzi ce eram și ieritot un cuvânt pierdut pe nicăieriîn ochii tăi înmugurit și blândși verde sub ninsoare, tremurând*Ce ai găsit sperând la buza greala dorul ei de fum și de cafeacăci neatins de stelele din cereu nu sunt nici miracol, nici mister.*Și ai putut cu ochii tăi să vezipereții căContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Primăvară plângând De-o aripă de vânt,spînzură, noaptea,țipătul cocorilor,întorși din exil… La subsuoara iernii,cea mai nebunădintre babeașează trotil… În margini de crâng,peste hotare,focuri dansând,alungă stihii… Prin grădini, din pământ,alungând îndoielivestitorul umil,răsare timid… Pe alei de argint,primăvara pășeșteplângând…     Redactor: Cristina Pasca Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț