Arhive etichetă:Promovare

Vânătorul Ai poposit o clipă în gândul meu albastru,Un munte-și strigă zarea, râvnind un infinit,Tu , vânător de nimfe, cu sufletul sihastru,Din care veșnicie, de unde ai venit? Apusuri violete am petrecut în taină,Era o nebunie și m-apăsa cumplitAceastă ne-mplinire, purtam o altă hainăÎn toamna vieții mele…În suflet mi-ai cioplit. În stânca ce crescuse, icnindContinuă lectura „Cristiana Iliuță”

ÎN VIAȚĂ E NEVOIE ȘI DE VÂNT Se scuturară florile de măr!E alb pe jos de parcă zici c-a nins!Nu ăsta e sublimul adevăr!Vântul nu le zburase dinadins! Nu-i vina lui! El are niște legi,Legi care nu sunt scrise pe pământ!Tare m-aș bucura să înțelegiCă-n viață e nevoie și de vânt! Și florile de mărContinuă lectura „Constantin Mosor”

Cuvinte *Cu pulsul mărit,Cuvintele-mi pâlpâie-n veneȘi-mi ard molcomit,Prin gură-mi scăpând, ca scânteieDe foc nepăzit.*Prin ochiul mijit,Cuvintele-și caută straie,Un sens ne-mblânzit,Sub pleoapă mocnind, ca văpaie,Cărbune pripit.*Și iată-au scăpatDin vatra cu forme, pe foaie,Arzând necurmatÎn ochiul oricui din odaie,Cu puls zvăpăiat.**Wordsby Julia Dragomir*With an accelerated pulse,The words do flicker in my veinsAnd gently burn.Through my mouth, theyContinuă lectura „Julia Dragomir”

Potirul  unui crin Când se plimbă-n arca zileicerul clipei de sublim,dorul mi-l cuprind cu lacrimi,în potirul unui crin. Și-ntr-un ceas târziu de noapte,când și tu vei arde-n foc,am s-adorm pierdută-n șoaptesub cenușă de noroc… Voi fi veșnic trubadurulstelelor de tamarin,care-și soarbe lin iubireadin potirul unui crin… De mână cu întunericul Întunericul-l-am cutreierat,l-am mirosit,i-am îndepărtat gheareledinContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

Eu nu…. Nu strivescdulcele sărut al nopții,al inimii străpunsede-albastru dor,nemuritor….nici nu aruncsăgeți cu ură sau  veninspre soare și spre nori,nu tulbur florileîn dansul lor divincu fluturi și ninsori,lumină și senin. Nu urcpoteci străine și întunecatespre-a găsi într-un cuib rotundluna cu străluciri,cu stele împrejur,cu șoapte și mister.Nu cautîn ochi de-argintprimăverile promisecu miros de liliac,fără patimă șiContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

Cântecul iubirii Orbită sunt,când zorile se crapăși nimbul de luminăse cerne printre nori,ridic un colț din vălullăsat peste mistereși-o pleoapăpeste lume deschisă,sub genele-adumbritela marginea genunii,clipește din unghere! „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII”,tremură sărutulcu mirul ei pe frunte,plânge ochiul mințiiși picură-n izvoareun clipocit de-adâncuri,o sete-mi șipoteștesă-i sorblumina din cuvinte! În bătătura palmeisimt muguriiContinuă lectura „Didi Grosu”

PoemăIonuț Pande Coboară lin, coboară-n șură,Cu jumăta’ de cer, de gură,O Lună-n fir de filigrană,Țesută-n luturi de prihană. Cu pulpa roz, în trup mistere,Văpăi în ochi, cu sânu-n miereȘi dezbrăcată pân’ la piele,Își răsucea în păr inele. Din gând mai rup un colț de vină,Că soarbe sânge din luminăȘi cade-n purpuri de poeme,Când Luna-n tocContinuă lectura „Ionuț Pande”

Răspunsul Poeții, sete de lumini,se nasc cum nuferi rari,din mâl și-adânc de mlaștini,își izbăvesc durerile-n senin –ale-omenirii-ntunecate patimi. Poeții, cerul care-nviemormântul drag,prin straiul de magie,albastre nume le-ntrețes meniri.Sub raza lunii ei aștern iubiripeste-osemintele de dorce freamătă și plâng,la ruga înnoptării – acoperământ. Blajinele miresme din ei au izvorâtun sânge-al lor, cel mai curat, smerit,poteca străvezieContinuă lectura „Ana Cris”

Dorule, de unde vii? Peste dealuri și colinePeste sate și ruine,Cutreieri orașe mariTe-ntreci cu norii hoinari, Răscolești iubiri trecuteFrămânți gândurile multe,Prin timp, cauți și găseștiMici crâmpeie de povești. Dorule neastâmpărat,Sufletul mi-ai tulburatCând prin foșnetul de frunzeM-ai dus la cules de muze… Te-aș întreba unde-ai fostLăsând clipa fără rost,Dimineți încețoșateȘi apusuri răsfirate? Dorul tace și încetMiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Te-am nins Te-am nins cu flori de portocalPe când nici nu visai, iubite,Sorbeai licoarea din pocalPrivind spre drumuri troienite. Lămâii se desfac în floriȘi îți desfată lin privirea,O nouă zi, cu alți fiori…Îți sapă-n tâmplă nemurirea. Când macii sângerii se frângSub bolta pururea senină,Tu crește-mi aripi ce străpungÎntreaga boltă de lumină. Și peste trupul meuContinuă lectura „Angela Petre”