Nici nu regreți De vânt ai semănat, culegi furtună,nimic nu te salvează de ce-ai dat,nu-i nimeni să-ți mai cânte azi în strună,c-amarul dintr-o cupă-ai tot vărsat. Te-ai răzvrătit pe tine și pe lume,și-ai aruncat cu tină și noroicrezând că nu mai este vreme bună,că nu mai este timp pentru-amândoi. Și-acum regreți, nu-ți pare că-i tardiv?și-oricâtContinuă lectura „Ioana Popescu”
Arhive etichetă:Promovare
Camelia Corina Boț
Viziune Seară-mbrăcată-ntr-un gri obosit,din camera pustie privești copacii uscați,portrete vechi, atârnate de pereții decojițiși-o ultimă carte necitită mai stă pe masă…înghițindu-și cuvintele.Tristețea închisă-n dulap urlă nebună,sufletu-ți imploră natura, se vrea de cristalîn carnea care doare, rostind cuvinte;rămâi ancorat în acea dimensiune,ca un fluturece și-a lipit aripa de geamul timpului.Privești cum te desprinzi de trup șiContinuă lectura „Camelia Corina Boț”
Camelia Marin
ÎNTR-O ZI OARECARE Unde eşti? Mă mai ştii?Desenam un amurg pe o stradă din centruŞi dansam amândoi, şi eram încă vii,Două flăcări nebune într-un dodecaedru…Ne-aruncam pe un scaun pălării şi fulare,Rămâneam în mănuşi şi-aveam în buzunareSperanțe şi vise, cât apa pe PrutŞi în noi nu era niciun semn de-ntrebare,Buzele se topeau într-un singur sărut,Nu ştiamContinuă lectura „Camelia Marin”
Daniela Konovală
Iubirii Te-aș scrie peste toate petalele născutePeste bobocii vremii, în ape ne-ncepute,Peste al mării umblet și-n taine de smarald…Când ziua-n rouă crește te-aș scrie-n versul albȘi te-aș citi vremelnic din calendare verziCa pe-o aniversare în trunchiuri de livezi. Te-aș scrie-n hieroglife și te-aș ascunde-n raiSă nu fii tălmăcită în pământeanul graiDe nimeni! Niciodată cuvânt săContinuă lectura „Daniela Konovală”
Nicoleta Lupu
Înserarea Am înșeuat apusul spre răsărit, în zare,Mă apăsa osânda pe umerii amândoi,Pierdutu-m-am în ploi de stele căzătoare,Lăsat-am pradă nopții și ziua de apoi. M-am adăpat cu ploi venite de niciunde,Si le-am oprit la granița cu moartea,Voiau să-mi spele pata de pe frunte,Într-un târziu, când se lăsase noaptea, E luna mult prea mare, sau mieContinuă lectura „Nicoleta Lupu”
Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)
POEM TÂRZIU * IN MEMORIAM * Sărman moșneag,împresurat de umbrestai nemișcat și cugețipe-al casei tale prag,pustiul ți-este sfetnic,în tâmplă îți pătrunde,prieten ți-e, de-acuma,modestul tău toiag… Prin păru-ți ca omătultrecut-au ierni… și vântulizbeliștii râvnit-ala stinsa-ți tinerețe…Nevoi și lipsuri grelecum greu este pământul,te-au aruncat în grotaacestor bătrânețe.. Tu, fruntea gânditoareți-o reazemi obosită,strângând la piept toiagulca pe unContinuă lectura „Carpe Diem (Ana-Corina Tîrnăvean)”
Percec Felicia
Izvorul dorului Hoinărit-am viața-ntreagă și-am bătut la uși străine,Umilită uneori și uitând, prea des, de mine!Căldărușa mea din suflet, până-n vârf, plină-i cu dorȘi-a-nceput să se reverse din al inimii izvor. Dorul de mamă și tată îmi macină somnu-n noapte,Lovind stăvilarul minții năpădit de griji deșarte!Scuturat-a de pe mine dulce floare-a tinereții,Ruptă de nedreapta soartăContinuă lectura „Percec Felicia”
Mira Minu
Spune-mi Dacă-aș veni … tiptil, la tine, într-o seară,Ai ști să taci, s-asculți … cum foșnete coboarăDintr-un copac înalt, cu șoapta lui ușoară,Din liniștea vibrând, din tot ce ne-nconjoară? Ai vrea … ochi să închizi, să te-ntâlnești cu mineÎntr-un albastru vast și fără de suspine?Să simți, cât de adânc, poți merge-n dor de sine,Cum taineContinuă lectura „Mira Minu”
Iancu Cătălin
Ne-om revedea… Iubirea noastră este în impas,Nici eu, nici tu nu facem niciun pasNici înainte dar nici înapoi,Pădure cu copacii triști și goi,Un lac fără de lebede și nuferi,Nu vrei să sufăr, eu nu vreau să suferi,Sfârșitul pare că-i inevitabilIar viitorul este improbabil.Povestea noastră este spre final,Îmi ești regina ultimului bal,Nu știu dacă o săContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Mirela Butacu
Mai presus de cuvânt Mai presus de cuvânt,Nu-i cel care faceDin vorbe o lanceSau un stilet,Nu-i cel ce despicăUn pas de furnică,Să pară ascet,Nu-i cel ce înșirăCoperți de porfirăPe pagini prea goale,Nici cel ce-i atentLa paiul stridentDe sub pleoapele tale. Mai presus de cuvântE cel ce destramă,Un munte de teamăȘi seamănă viseȘi sfarmă cu daltaCuvântului,Continuă lectura „Mirela Butacu”
