Grădina tainică a sufletului nemuritor Sufletul, această grădină ascunsă a ființei noastre, este un spațiu sacru în care cresc atât florile speranței, cât și semințele temerilor. Fiecare gând, fiecare emoție și fiecare intenție pe care o purtăm este ca o adiere de vânt care poate hrăni sau distruge ceea ce crește acolo. Așa cum grădinarulContinuă lectura „Violeta Sabina Lazăr”
Arhive etichetă:Promovare
Ion Sima Delagaleș
Speranță și vis Am să rog sufletul tău neprihănitsă stea lângă mineun număr cât mai mare de ani,să-mi sprijine firava tulpinăînrădăcinatăîntr-un ne-am străbunde țărani. Am să rog sufletul tău curatsă-mi limpezească privireadin golul ochiului meuniciodată închis,să-mi fie alături izvor și piatrăsub talpa mea roasă,să nu mă răstoarne furtunasau să fiu de uitare ucis. Am săContinuă lectura „Ion Sima Delagaleș”
Georgeta Rada
UMBRA TATEI ÎN POEME Tata, când a fost să moară,Că doar moartea nu murise,N-a știut cât o să doarăDin poemele-mi nescrise. Se-ntorcea în veșnicie,Casa lui cea bătrânescă,Și-mi lăsase taina mie,În cuvânt să veșnicească. Era toată despre ValeaMotrului, curgea pe vad,Cum din fluier curge jaleaStelelor, din cer când cad Și le-acoperă uitarea,Parcă le-a-nghițit pământul…Steaua lui, necăzătoareaCandeliContinuă lectura „Georgeta Rada”
George Istrate
REFLECȚIE Murim în fiecare zi puțin câte puținȘi-n urma noastră, alții, să ne-nlocuiască, vinSosim de nu știu unde c-o zbatere și-un țipătȘi ne-ndreptăm spre ceruri c-un spasm și c-un răsuflet. Căci moartea e înscrisă în fiecare clipăDe când venim pe lume pe-a timpului aripă,Iar între ea și viață este o luptă-a sorțiiPentru cedarea clipei deContinuă lectura „George Istrate”
Gabriel Feresuaru
Confesiune Îmbrățișările, aceste acoladeCe dau căldură clipei ce trăimSe lasă zămislite în arcadeCând fără de opreliște iubim… Sărutul, pecete pe clipaChemărilor primordialeȘi dragostea, da! Dragostea, risipaTrăirilor de fericire și de jale… Și-apoi iubirea pură, absolutăNădăjduind chemări patriarhaleO simfonie parcă-n timp pierdutăIubire-n brațele Măriei tale… E greu de definit adânculIubirilor de altădatăNe mai rămîne numai cântulCândContinuă lectura „Gabriel Feresuaru”
Ana Cris
Poveste din amurg Cu tine mă așez către apus.Prezența ta-n fuior, dulce lumină,molatic se preschimbă în râvnita tihnă,fluid de sânge cald și nesupus,descătușat fior fără de vinăsă-și țeasă nevăzuta rădăcină. Prin tine astăzi se dezmărgini altar.Noi suntem sevele aduse din vecie,purtându-și rod hotar după hotar,nori rubinii să cânte-n armonie. Făptura lumii-ntreagă, strai întunecat,așază leagăn zboruluiContinuă lectura „Ana Cris”
Paul Andrei Rîpă
IL FICO- C’è un frutto prelibato,che ha rinchiusosotto la sua buccia violaceatutta la dolcezza di questo mondo.In esso palpitaun cuore amorevole, pronto a sfamarele anime povere e ingenuealla ricercadell’amore infinito.Quel frutto violaceo,prelibato,che cresce anche nelle terre più aridedi questo mondo,è il divino fico. Smochinul Este un fruct escuisitcare a închissub coaja ei violaceetoată dulceața acestei lumi.ÎnContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”
Gabriel Cristea
De parcă se răscoală-n cer frunzișuri Se-aude-un tropot de copite tot venind;Și din zenitul clar un punct se vede;Fărâme de azur prind forme de argint;Poiana-și unduiește coama verde. Ca niște lovituri de tobă se ascutRăscolitoare valuri și îmi pareCă se frământă-un iaz pe fildeși de mamut;Și tropotul se simte tot mai tare! Înfricoșatele coroane vălurescDeContinuă lectura „Gabriel Cristea”
Viorel Gongu
Cad gene-n povara de fluturi, Cad gene-n povara de fluturi,Din abur, odihnă cer caii.Sub pleoape, se-aşează pe scuturiDe frunze, pe apă, buhaii. Delir de culoare-n spirale,Din păsări ce pleacă, coboară-Şuvoi de rugină, în valeSe-aşează în rând, ca la moară. Mirarea din brazi, în sfială,În verde privire cuteazăLa frunza vopsită de gală,În zvâcnet, de ultimă rază.Continuă lectura „Viorel Gongu”
Didi Grosu
Vară cu miros de fân Cuibărește-mi-l la sân,Vară cu miros de fân,Fir de iarbă necosită,Leagă-mi-l ca pe-o ursită! Cuibărește-mi-l la piept,Înc-o vară să-l dezmierdÎn răcoarea din poiene,Cu săruturi moi pe gene, Sub o salcie la râu,Sau în spicul copt de grâu,Printre flori de mac aprins,Cântece de dor nestins! Cuibărește-mi-l în gând,Vise nopților furând,Să culegem stele-nContinuă lectura „Didi Grosu”
