Arhive etichetă:Promovare

Sunt frunză Personificarea își face loc încă de la început în poemul Cristinei Tunsoriu. Ea se simte a fi nu doar o frunză, nu doar o simplă muză ci chiar „stropul de ploaie”, „bobul cel dulce din vița de vie” și încă multe alte elemente din natură: „copac”, „toamnă”, „norul”, „dorul”, „raza de soare”. ToateContinuă lectura „Cristina Tunsoiu”

Bătrânețe Cad frunzele tăceriiDin visurile mele,Iar roadele dureriiAtârnă tot mai grele. Covorul disperăriiSe țese în tăcereCu firele-amintiriiDin gândurile mele. Azi, pașii bătrânețiiApasă tot mai mult,Lăsând pe drumul viețiiAmprente din trecut. Nisipul din clepsidrăSe scurge fără milă,Iar orologiul-hidrăBate mai mult în silă. În calendarul viețiiSe strâng zile amare,Prin faldurile cețiiRazele-s tot mai rare. Se-așterne colbul vremiiPeContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Litanie… Pături de brumă pe sufletul meu,lacrimi amare culese în palme.Vântul pustiu îmi strigă mereu,și-o buhă îmi plânge cântec de jale. Cuvinte cu drag n-au vrut să existe,degeaba le caut în tristu-mi amurg,iubirea pierdută, n-a fost să reziste,rătăcește aiurea prin vechiul meu burg… Dimineța-mi găsește zâmbetul rece,și soarele trist în suflet pătrunde,prin gându-mi pustiu oContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

-De ziua Poeziei- Dăltuitorii în cuvinte… Autor, Nela Boca Și mai întâi a fost cuvântul…ce l-a purtat în lume vântul, și-a zămislit poveste vie, găsindu-i nume, poezie … și-au fost și în vechime vizionari, ce ticluiau enigme în cuvinte, cei dăruiți de cer cu har, a căror slovă-n veci nu minte! Dantelării de litere sculptate,Continuă lectura „Nela Boca”

ConivențeIonuț Pande Din roibul crivăț a fugit o iarnă,O primăvară se deznoadă-ncetișor,Un cer răzleț bucăți de ploi mai toarnăPe pietrele de râu crescute-n foi de nor. Cascade de vecii se varsă-n hăuri,Se-ncumetă o zarvă-n trup de ghiocei,Iar pașii de-altădat’ rămân în găuriDe timp refugiat urzeală pe fuscei. Coboară-n amintiri o cucuvaieRostită de un dor deContinuă lectura „Ionuț Pande”

DESTIN Se-aude seva-n frunze fremătândcum caii nopții freamătă pereche,izbind pereții nopții când și când,cuvintele din psalmii nepereche. Nu-ți mai lăsa privirile-n amvon,lâna de aur e acum departecu norii albi, furtuna pe ponton,cuvintele de gânduri le desparte. Se-aude seva-n frunze fremătândtu te-ai născut când înverzea pădurea,nu te mai teme, vine când și când,la marginea pădurii, printreContinuă lectura „Marin Rada”

DE ARIPI MI-OR CREȘTE Și de mi-or crește aripi, să pot atinge cerul,O să citesc în stele ca să dezleg misterul.Mă voi ruga de-un înger, făclia să-și aprindă,Să lumineze clipa ce plânge în oglindă. Și de-oi putea să zbor, departe peste vale,Voi strânge suferința, grămadă-n buzunare.Să o înec în mare, pe nimeni să n-ajungă,Ca unContinuă lectura „Lăcrămioara Teodorescu”

CANTILENA ALBASTRĂ Am ascultat pe praguri de nisipuri marea,Pătrunsă, pân’ la contopire,-n al ei val.Nici nu mai știu… Vibram răsfrântă pe un mal,Sau colindam, să mângâi cu albastru zarea? Simțeam un dor, de mult întipărit în mine,Fiori ce mă secau, iar uneori belșugDin prea doritul foc, de pe-al iubirii rug,Adânc îngemănat cu zbuciumări marine. DinContinuă lectura „Manuela Munteanu”

E  timpul meu Urăsc timpul care treceși nu-mi spune c-a știut,că din cald devine rece,când de fapt nici n-a-nceput.El nu-i om să stea pe-o bancăși să  facă vreun popas,va cuprinde lumea toatăși-i va spune bun rămas. Timpul e târziu și tună,zgomotul e-adus de vânt,peste noi norii se-adunăși ne plouă pe cuvânt.Tu nu vrei să treacăContinuă lectura „Ioana Popescu”

Simbioză Nu-i chip de tine gândul să-mi despartCum nu desparți de ghindă nemurirea,În unduirea iernii de brocartTe port în mine și-ți cunosc menirea… Ești chipul meu în plasmuiri de lut,Oglindă-ți sunt în toate pe măsură,Pe-obraz lumina primului sărut…Te port în mine ca pe o tinctură. Mi-ești cerul tot cu heruvimi curațiȘi neputință în a lumiiContinuă lectura „Daniela Konovală”